| = . | nica mădălina [29.Oct.10 20:31] |
| eu aș alege asta ca motto, dacă aș fi ottilia ardeleanu: ceilalți mă văd ca pe un fel de centaur devenit legendă urbană și aș lăsa să se vadă asta mai limpede în textele mele, dacă aș fi tu. | |
| = Mădă, | Ottilia Ardeleanu [30.Oct.10 10:17] |
| îți mulțumesc nespus pentru gândurile bune. pentru felul în care îți exprimi părerile (și mă refer la oricare text),de asemenea. Ottilia | |
| = a | Carol Daniel [30.Oct.10 23:27] |
| În speță, mașinile au tracțiunea pe față, de unde aș fi modificat debutul poemului ‚o mașină crestează pământul/ parcă o aud pe mama…’. Mi-a plăcut penultima strofa cu centaurul. Un text cu viteză și aspru . Ar mai fi fost ceva, strofa a doua am citit fără al doilea vers: ‚mâinile mele au parcurs kilometri/ pe iarbă asfalt gunoaie’, însă e doar o opinie măruntă. Numai bine. | |
| = Carol Daniel: | Ottilia Ardeleanu [31.Oct.10 00:17] |
| Daniel, mulțumesc pentru trecere și sugestii. mă bucur că sunt a. a fost necesar să precizez că această mașină despre care spun este cu tracțiune pe față și, de asemenea, versul pe care l-ai eliminat este esențial. însă remarca ta este și pentru mine cheia poemului. îți mulțumesc, încă o dată, pentru popasul aici. numai bine și ție, Ottilia Ardeleanu | |
| = Mîinile | Liviu-Ioan Muresan [04.Nov.10 17:25] |
| și mersul acestora, transformate pălmile în tălpi de picioare, iată o deformare a propriei percepții. De aici și concluzia ultimei strofe. Un poem filozofic. | |
| = LIM, | Ottilia Ardeleanu [04.Nov.10 19:25] |
| mulțumesc mult pentru frumoasa interpretare. Ottilia Ardeleanu | |