= . | nica mădălina [29.Oct.10 20:41] |
cred că nu e de atelier. asta mai ales cât timp, rearanjat altfel, candoarea ar putea deveni mai convingătoare. un plus de hotărâre în decupare face mesajul mai vizibil. ce-i drept, nu excelează cu nimic și e mult îmbunătățibil, dincolo de așezarea în pagină de care spuneam. dar până una alta e onest cu sine, are coerență în aria semantică aleasă și nu pică în șablon, chiar dacă se apropie, pe alocuri. plus că în logica proprie, e scuturat de balast. are simplitate. iar strofa de final, păstrând proporțiile, m-a trimit la un text al unui autor confirmat (nu dau nume, nu e nici măcar român), care nici măcar nu s-a obosit în acel text să încerce o transpunere, așa cum s-a încercat aici, ci doar a notat de câte chibrituri are nevoie și pentru ce anume. de asta spun că nu e de atelier. | |
= ... | Neagu Raluca [29.Oct.10 20:55] |
Madalina, prezenta ta aici pe pagina mea modesta, ma impulsioneaza ajutandu-ma sa vreau mai mult de la poezie. Iti multumesc ca ma sprijini in tematorii mei pasi prin universul liric. Multumesc pentru trecere si te mai astept. Cu drag, Ralu. | |
= . | nica mădălina [29.Oct.10 21:03] |
uite, atunci, cum aș tăia eu, în scopul despre care ziceam în primul comentariu: îmbrac mereu haine de război, mă întăresc. mi-a ruginit armura. o simt ca pe frunzele ce ți se lipesc de frunte când plouă. trosnesc încheieturile cu frigul dintre noi. mi-e teamă că într-o zi o să îngheți iarna o să își facă un culcuș din sufletul tău și o să mor închisă într-un morman de zăpadă. arunc zalele astea și nu-mi pasă dacă din corpul meu rămâne cenușă. o să te acoperi cu mine. tot întunericul va dispărea într-o aprindere de chibrit. voi fi doar golul din fereastra ta. (versul acela excesiv de lung strica mai tot, taind răbdarea cititorului, fiind o poticnire) | |
= *** | Neagu Raluca [30.Oct.10 04:54] |
Multumesc pentru sfaturi. O sa iau in considerare sugestiile date. :) | |