Comentariile membrilor:

= Un poet al heraldicii cuvintelor
Aurel Sibiceanu
[12.Oct.10 06:47]
Lui Mircea Ciobanu i-am fost un ucenic din umbră, neștiut de Maestrul său.
M-am sfiit să-i mărturisesc asta, înainte de 1989, cu toate
că l-am întâlnit în mai multe rânduri. Nu pot să uit o întâlnire mirabilă cu dânsul, cu Cezar Baltag, cu Sorin Mărculescu, cu romancierul Mircea Săndulescu,
cu poetul Petre Got, în sediul revistei "Viața Românească"

S-a discutat îndelung, fără opreliști, despre literatura română, despre arbitrariul vremurilor. Cu acel prilej am aflat că D-l Mărculescu este un veritabil hispanist, că opera lui Cervantes, din care a tradus, are un mare grad de ambicuitate, care permite cele mai contradictorii lecturi.

Poezia lui Mircea Ciobanu mi se pare a fi o punte între textele orficilor, profeții biblici, poezia și dramatismul shakespearean, erudiția celor 10 poeți care au constituit "La Pléiade", reverberațiile discrete ale romantismului și prezentul acelor ani, canalizat pe câteva direcții lirice prea cunoscute - ludicul nichitian, onirismul dimovian, magicul lui Baltag, socialul lui Păunescu, mistica lui Ioan Alexandru, cerebralitate lui Doinaș. Ca unul care i-ați fost mai aproape, aveți și puterea și autoritatea să-l redați pe Mircea Ciobanu timpurilor de față, caracterizate de o prea multă și anevoioasă salahorie întru căutarea unei identități lirice perenă.

Prin 1994 sau 95 l-am văzut pe D-l Ciobanu pentru ultima oară, la Pitești, în Galeria de Artă Naivă. A lansat un volum de convorbiri cu Regele Mihai, a precuvântat la lansarea volumului de poeme "Șamanul albastru", autor, și nu unul de obște, de rând, adică, Varujan Vosganian. Am discutat preț de 30 de minute; era încrezător în viitorul României, cu mult mai mult decât mine, care eram farte tânăr, aveam 41 de ani. Încrederea într-un bun viitor și speranțele domniei Sale m-au făcut, la un moment dat, să-mi arunc ochii pe minunatele pânze ale naivilor, bine orânduite de regretatul pictor piteștean Gheorghe Pantelie, de pictorul Augustin Lucici și de vestitul colecționar și efor al pictorilor naivi, medicul pediatru Roland Anceanu. Expuneau pictorii naivii: Valeria Tofan, Camelia Ciobanu,Velniciuc Mirabela și alții... Mi-am zis atunci că picturile de pe simeze sunt un fel de materializări ale bucuriei și încrederii în viitor, pe care D-l Ciobanu le insufla și mărturisea în cuvântul rostit despre convorbirile cu Regele.

Și atunci m-am sfiit să-i mărturisesc ucenicia mea la dânsul, întru ascuns...

Volumele de "Convorbiri cu Regele Mihai" sunt cea mai vie ilustrare a spusei lui Noica:"Când pui o întrebare te luminezi, când capeți un răspuns pui lucrurile în lumină.” Recunosc în acest dialog cu Regele marea lecție socratică, metoda, maieutica, moșirea... Zic și eu; poate exagerez, din prea mult drag de acela căruia i-am fost ucenic nemărturisit.

Cu mulțumiri pentru bucuria lecturii și prilejul de a-mi reaminti de cele care m-au salvat ca om, care m-au întărit în fața neputințelor mele și ale altora...

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Un poet al heraldicii cuvintelor	Aurel Sibiceanu [12.Oct.10 06:47]
Lui Mircea Ciobanu i-am fost un ucenic din umbră, neștiut de Maestrul său. M-am sfiit să-i mărturisesc asta, înainte de 1989, cu toate că l-am întâlnit în mai multe rânduri. Nu pot să uit o întâlnire mirabilă cu dânsul, cu Cezar Baltag, cu Sorin Mărculescu, cu romancierul Mircea Săndulescu, cu poetul Petre Got, în sediul revistei "Viața Românească" S-a discutat îndelung, fără opreliști, despre literatura română, despre arbitrariul vremurilor. Cu acel prilej am aflat că D-l Mărculescu este un veritabil hispanist, că opera lui Cervantes, din care a tradus, are un mare grad de ambicuitate, care permite cele mai contradictorii lecturi. Poezia lui Mircea Ciobanu mi se pare a fi o punte între textele orficilor, profeții biblici, poezia și dramatismul shakespearean, erudiția celor 10 poeți care au constituit "La Pléiade", reverberațiile discrete ale romantismului și prezentul acelor ani, canalizat pe câteva direcții lirice prea cunoscute - ludicul nichitian, onirismul dimovian, magicul lui Baltag, socialul lui Păunescu, mistica lui Ioan Alexandru, cerebralitate lui Doinaș. Ca unul care i-ați fost mai aproape, aveți și puterea și autoritatea să-l redați pe Mircea Ciobanu timpurilor de față, caracterizate de o prea multă și anevoioasă salahorie întru căutarea unei identități lirice perenă. Prin 1994 sau 95 l-am văzut pe D-l Ciobanu pentru ultima oară, la Pitești, în Galeria de Artă Naivă. A lansat un volum de convorbiri cu Regele Mihai, a precuvântat la lansarea volumului de poeme "Șamanul albastru", autor, și nu unul de obște, de rând, adică, Varujan Vosganian. Am discutat preț de 30 de minute; era încrezător în viitorul României, cu mult mai mult decât mine, care eram farte tânăr, aveam 41 de ani. Încrederea într-un bun viitor și speranțele domniei Sale m-au făcut, la un moment dat, să-mi arunc ochii pe minunatele pânze ale naivilor, bine orânduite de regretatul pictor piteștean Gheorghe Pantelie, de pictorul Augustin Lucici și de vestitul colecționar și efor al pictorilor naivi, medicul pediatru Roland Anceanu. Expuneau pictorii naivii: Valeria Tofan, Camelia Ciobanu,Velniciuc Mirabela și alții... Mi-am zis atunci că picturile de pe simeze sunt un fel de materializări ale bucuriei și încrederii în viitor, pe care D-l Ciobanu le insufla și mărturisea în cuvântul rostit despre convorbirile cu Regele. Și atunci m-am sfiit să-i mărturisesc ucenicia mea la dânsul, întru ascuns... Volumele de "Convorbiri cu Regele Mihai" sunt cea mai vie ilustrare a spusei lui Noica:"Când pui o întrebare te luminezi, când capeți un răspuns pui lucrurile în lumină.” Recunosc în acest dialog cu Regele marea lecție socratică, metoda, maieutica, moșirea... Zic și eu; poate exagerez, din prea mult drag de acela căruia i-am fost ucenic nemărturisit. Cu mulțumiri pentru bucuria lecturii și prilejul de a-mi reaminti de cele care m-au salvat ca om, care m-au întărit în fața neputințelor mele și ale altora...