| = parere | radu stefanescu [10.Oct.10 01:10] |
| "Și să o faci să pară-n tot infima invălmășire de otrăvi și fiere" (nadejdea) domnule Munteanu, scuzati-ma, acesta e un nonsens urias, si nu e singurul. marturisiti: "sublima imperechere-n înțeles cu rima care să-mi dea din carnea ei putere". dati-mi voie sa ma indoiesc. din pacate, aveti si erori tehnice, de ex, abundenta conjunctiilor din prima strofa, aritmiile din versurile 9 si 11 (daca ne conformam rigorilor, hai s-o facem pana la capat, aritmiile de genul asta nu sunt permise nici macar intr-o epigrama), sonoritati cacofonice (zorii reci rocada), etc nu comentez firul narativ (v-am citit cu multa rabdare ultimele sonete, si, dupa parerea mea, e greu inteligibil, desi e posibil sa ma insel), lexicul, topica, alegoriile, instrumentarul poetic, si in general, nu va comentez proiectul, e greu de presupus ca m-ati lua cu adevarat in serios. pot doar sa constat, de exemplu, ca epuizati complet scolareste (in catrenele din sonetul "pragul") rimele lui "urma" (turma, curma, scurma). sau sa ma-ntreb ce vreti sa spuneti aici: "Îmi pun pe deget, violent, inelul revoltelor care se-abat în turmă". sau aici: "Îmi fac la rosturi ce-au trecut apelul". sau "Care-mi brăzdează în neștire fada tăiere în adânc cețos" - brazdeaza taierea? si altele sigur, puteti continua in acelasi stil, dar, dupa parerea mea, de data asta va indreptati spre nicaieri. | |
| = Radu | Adrian Munteanu [10.Oct.10 10:22] |
| Desigur, respect opinia unui om care se apleacă decis spre acest gen. Voi reflecta, iar unele lucruri chiar le găsesc îndreptățite. Prind din spor concluzia și mă face să zâmbesc, pentru că, după alte proiecte finalizate, mă tentează să mă îndrept, de această dată, spre nicăieri. Deocamdată constat că a te îndoi e una, dreptul cititorului, dar a vorbi de nonsens e prea mult. Apoi mă nedumerește obstinata întrebare ( școlărească și ea, nu?) "ce vrea să spună poetul în versul..." Mai vorbim. | |