| = "strâng brațele în jurul visului - coborâm" | Anca Anghel Novac [29.Oct.10 19:14] |
| Mi-au placut instantaneele: "metroul plin de foi albe și androgini pierduți în ieri-alaltăieri ridică scame de pe cămașa albă a pianistului la ateneu ciocanele aplaudă printre scânduri care vibrează a rach și bach și debussy" "între etajele 5 și doișpe câinii-și ling cozile ca pe ultimii covrigi - tanti elena visează la un roman ''viața din spatele unui cuptor cu bani e mai grea decât aș fi crezut'' numai că daltoniștii văd printre rânduri" Remarc obsesia cafelei. Cred ca este cel de-al treilea poem pe care il citesc scris de tine in care aceasta obsesie apare ca un numitor comun. Habar nu am daca e de bine sau nu. Ma intreb daca te defineste ? Poemul insa e dezlanat. Pacat. Cuceritoare convulsia de la sfarsit "strâng brațele în jurul visului - coborâm la următoarea stație" ( Wow, superb !) | |