| = ' | Silvia Goteanschii [16.Sep.10 08:45] |
| uneori ne pomenim prea vii și-n carnea crudă a omului integru trag linii cu cuțite aurii peste un vis cu cai în soare negru privim la toate cu un ochi de greier gîndind la o orbire salvatoare și nu vedem cum zgârâie pe creier cruzimea vieții perpendiculare nu mi-a ieșit prea bine, dar am depus ceva efort ca să încheg acest text - inspirat cu plăcerea lecturii silvia | |
| = . | Vasile Munteanu [17.Sep.10 07:46] |
mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = drum | Irina Nechit [17.Sep.10 14:39] |
| Interesante căutări. Parcă mergi într-o direcție pe care mulți au uitat-o. Călătorie riscantă, dar căile ferate te duc uneori spre hergheliile de cai. Foarte puternice versuri - creierele: sculele voastre băloase sângele meu le-a ținut într-o mână Mai citim, Irina N. | |
| = . | Vasile Munteanu [17.Sep.10 16:28] |
| nu știu dacă este o căutare; adică sigur este căutare, dar este și altceva, poate ascundere; 11, de exemplu, poate fi un capitol...; a merge mai departe cu presupunerile, ar fi o imprudență din partea-mi :); mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. da, și noi citim. | |
| = fiecare obiect e prelungire a văzului | Alexandru Gheție [18.Sep.10 00:23] |
| "cu râs de iudă vântul sparge zorii soarele-și spânzură găleata-n fântână creierele: sculele voastre băloase sângele meu le-a ținut într-o mână" - strofa asta mi se pare atât de rotunde, de suficientă sieși încât las aici un semn de apreciere pentru cel ce se trezește uneori că scrie "cu patima femeii ce se strânge-n brațe"... un text concentrat, încărcat de imagini și metafore definiții reușite - "fiecare obiect e prelungire a văzului inima: intersecția crucii sf-lui andrei moartea: barieră ce nu se mai ridică decât în profeția vechilor evrei" dincolo de drum există pesemne ceva care taie mereu calea, văzul, trecerea... Mi-a plăcut, alex | |
| = Deziluzie! | Ioan Jorz [18.Sep.10 02:05] |
| Vasile Munteanu, te știam poet cu auz muzical! Dacă n-ar fi prima strofă, aș fi spus că te joci cu rima accidentală. Așa, nu-mi lași loc de întors! Sunt nevoit a semnala această „hibridizare” între clasic și „aiurea”, și alura cu care te îndrepți spre derizoriu! Păcat! Această joacă nu te caracterizează! Ioan J | |
| = . | Vasile Munteanu [18.Sep.10 05:18] |
| mulțumesc, Alex pentru lectură și pentru semnul despre. Ioan, chiar nu ți s-a întâmplat să umbli noaptea pe un drum ce trece departe de oameni (să zicem..."aiurea") și să simți nevoia să fluieri? dacă ai căra cu tine o vioară sau un alt instrument pretențios de dimensiuni mici, poate că ai închina o "simfonie nimănui" chiar acolo, în mijlocul întunericului și al prafului; dar, când ai de cărat un pian...; în plus, avantajul/ dezavantajul muzicii față de scris este acela că semnul exclamării nu este la fel de vizibil (chiar și în titlu?/! - caz în care ți-a scăpat o propoziție...), e mai degrabă o rupere de coardă (fază la care mulți oftează), o spargere, o deteriorare; oricum, o palmă nu te deterimină în mod expres să întorci și celălalt obraz, dar îți poate crea iluzia că, învârtindu-te în loc, ai o privire de ansamblu asupra a ceea ce te înconjoară - la fel, caz în care îți mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |