Comentariile membrilor:

 =  cât suntem încă pe pace
Laurențiu Orășanu
[15.Sep.10 16:41]
Foarte bună, indirectă cum îmi place mie (nu știu dacă și juriilor, am unele îndoieli în privința lor, le place alea aca+paca, directe). Mi se pare însă că adresarea e cu "iubito", nu cu iubită. Iubită ar merge fără virgulă și ar devoala, sau ar cere ghilimele (cât suntem încă pe pace ne ești iubită).
Frumos e că ai declarat sursa. Eu unul nu știam bancul.
Calimero

 =  Calimero
Gârda Petru Ioan
[15.Sep.10 17:43]
Nu găsisem pe moment altă rimă. Acum îmi dau seama că o soluție posibilă ar fi:

"Cât rămâi la noi? Grăbită?"

Cred că așa voi scrie.


 =  "la cea mai înaltă tensiune!"
Plopeanu Petrache
[15.Sep.10 19:21]
Bunăvoință da, cafea nu!

Ea, o clip-ar vrea să stea,
cât să-și bea caimacul tare.
N-o să-i dau nici o cafea,
c-are tensiune mare!

 =  Și vinul e contraindicat. Și în general...
Gârda Petru Ioan
[15.Sep.10 20:14]
Bunăvoință da, cafea nu!
(Plopeanu Petrache)

Cafea și vinuri, nu! - sentințe
De doctor. Am oprit-o-n prag...
Și n-are voie nici semințe
(Că i-aș fi dat un pumn, cu drag).

 =  din alt banc
milos petru
[15.Sep.10 21:12]
O iubesc cât zece
Că îi vreau averea
Și o vreau doar rece
Cum îmi place berea.

 =  Deocamdată...
Gârda Petru Ioan
[15.Sep.10 22:00]
O iubesc cât zece
Că îi vreau averea
Și o vreau doar rece
Cum îmi place berea.
(milos petru)

Nu e rece, iar tăcerea
Nu-i o calitate-anume,
Dar se-aseamănă cu berea
(Vreau să spun că face spume).

 =  Facem un concurs?
ioan toderascu
[16.Sep.10 07:44]
Un concurs de versificări. Se dă un banc și vedem cine îl pune mai bine în patru versuri. Doar astfel aș fi de acord cu versificarea unui banc sau a unei anecdote. Altfel, nu văd satisfacția unui asemenea demers.

Calimero, epigrama respectivă ar putea să placă juriilor dacă ... nu cunosc bancul! La concursuri, se cer epigrame inedite. Eu nu-l cunoșteam, dar nu m-a impresionat; cred că are o poantă subțirică, comparativ cu altele care s-au făcut despre soacră.

O zi bună!


 =  Facem!
Gârda Petru Ioan
[16.Sep.10 08:23]
Până la urmă, bancurile, ca și epigramele, se bazează pe o poantă. Am convingerea că se fac epigrame după bancuri tot așa cum se fac bancuri după epigrame. Poantele circulă sub diferite forme și e greu de spus care sunt granițele. Poanta cu soacra e că nu prea e dorită. Să ne oprim la un singur banc sau la o singură epigramă?
Apoi, poate că unii știu bancul sau epigrama, poate că alții nu le știu. Important e să se amuze.

Hai să facem concursul.

Cerem unei persoane care nu participă la concurs să propună bancul și dăm un termen. Cine se mai înscrie?

 =  Ioanilor
Ruse Ion
[16.Sep.10 08:53]
De acord, și în următoarea postare, chiar fac un exercițiu. Mă bag!

 =  Bancuri și epigrame
Rodean Stefan-Cornel
[16.Sep.10 09:03]
Dacă tot sunt în trecerem spun și eu:
Problema, în opinia mea, nu este doar că se fac epigrame după bancuri și bancuri după epigrame (și eu am sesizat acest al doilea aspect, este interesant, chiar l-am discutat cu mai mulți epigramiști). De asemenea, problema nu este doar că un banc este mai mult sau mai puțin cunoscut.
Problema principală cred că este aceea că nu este bine să se scrie epigrame sub formă de bancuri, chiar dacă poanta este originală. Altfel spus, epigrama trebuie să curgă rapid, pâna la poanta din ultimul vers, sau din ultimul cuvânt, împiedicată de cât mai puține semne de ortografie și de punctuație (în genul: punct, punct și virgulă, paranteză, liniuța de dialog). De aceea, multor teoreticieni ai epigramei și unor epigramiști renumiți nu prea le plac epigramele care conțin dialoguri. Iar foarte multe bancuri, se știe, sunt sub formă de dialog.
Cornel

 =  Subțirică la mijloc
Gârda Petru Ioan
[16.Sep.10 11:03]
"cred că are o poantă subțirică, comparativ cu altele care s-au făcut despre soacră."
(Ioan Toderascu)

Presupun că te referi la alte epigrame scrise de mine :)

Apropo de ce spune Cornel, să se propună pentru concurs un banc ce conține numai dialog, iar în epigramă acesta să nu fie permis. Aș merge până acolo încât să propun, ca o condiție sau ca un criteriu de apreciere, lipsa oricărui semn de punctuație cu excepția celui de la sfârșit.

 =  îmi plac propunerile voastre
milos petru
[16.Sep.10 11:33]
lipsa oricărui semn de punctuație cu excepția celui de la sfârșit.
G.P.I.

Cred că viitorul ăsta va fi:epigrama fără nici un semn de punctuație, în care cuvintele să aibe mai multe sensuri, fiecare să o cintească cum vrea să înțeleagă ce vrea și atunci Mitru va scăpa de multe belele! Am cărți de poezii în care nu găsesc nici un semn de punctuație și cei care le-au scris au fost bine primiți!
mitru

 =  Da, Mitrule
Gârda Petru Ioan
[16.Sep.10 12:09]
Numai ca eu ma gandeam la epigrame corecte d.p.d.v. gramatical, în care să nu fie nevoie de semne de punctuație. Nu cred că epigrama va evolua în sensul propus de tine.

În spiritul propus de tine, catrenul meu (și așa subțire) propus mai sus ar arăta cam așa

cat ramai la noi grabita
o-ntrebai pe soacra mea
cat voi fi binevenita
nu stai nici la o cafea

sau așa:

cat ramai la noi grabita o-ntrebai pe soacra mea cat voi fi binevenita nu stai nici la o cafea

Nu știu, parca nu merge...

 =  Despre bancuri versificate
Dan Norea
[16.Sep.10 13:25]
A existat, la un moment dat, pe un alt site literar, un concurs de bancuri versificate. Dar nu sub formă de epigrame, ci de poezii. Per total, cred că poate fi considerat un mic succes, țin minte că au apărut adevărate bijuterii ale genului. Dar, deși era doar o joacă, au ieșit niște discuții aprinse referitoare la modul de votare.
Un asemenea concurs presupune, tocmai pentru a evita discuții similare, un organizator cu experiență, un regulament, eventual un juriu. Și dacă tot sunt necesare atâtea eforturi, mai bine reluăm concursul de epigrame.

Referitor la "bancuri vs epigrame", cred că e imposibil de tras linie. Dar nici nu cred că e cazul. Restricțiile de care pomenește Cornel sunt născute din jena unor epigramiști de elită de a nu fi confundați cu autorii de bancuri. Dar, domnilor, autorii de bancuri bune (cine or fi aceia) mi se par niște persoane cât se poate de respectabile. Dau dovadă de inteligență și umor mult peste media scriitorilor umoriști. Nu văd de ce bancurile n-ar putea fi încadrate la literatură, alături de alte genuri de pastile umoristice, cugetări și aforisme.
Hai să facem o distincție: versificarea bancurilor poate (sau trebuie) combătută nu pentru că produsul seamănă cu un banc, ci datorită lipsei de originalitate a epigramei rezultate.

Păstrând subiectul, totdeauna am considerat că versificarea bancurilor este o foarte bună școală de scriere a epigramelor. De altfel, am și teoretizat tema, prin 2005:

http://agonia.ro/index.php/essay/157926/Iei_un_banc,_%C3%AEl_pui_%C3%AEn_ram%C4%83_%C5%9Fi_ai_scos_o_epigram%C4%83

http://agonia.ro/index.php/essay/158430/Iei_un_banc,_%C3%AEl_pui_%C3%AEn_ram%C4%83_%C5%9Fi_ai_scos_o_epigram%C4%83_-_II

În condițiile astea, consider că dacă postezi un banc (bine) versificat, așa cum a făcut Nelu Gârda aici, nu trebuie să dăm cu parul ci, dimpotrivă, să îl considerăm ca un exercițiu și chiar să ne amuzăm, mai ales dacă nu știam bancul. Evident, cu condiția ca autorul să atenționeze că nu e o idee originală, ci un banc versificat.

În privința semnelor de punctuație, trec peste restricția specifică epigramelor (care pleacă de la cerința cursivității) și pun în discuție o cerință general valabilă tuturor poeziilor în stil clasic. Am auzit de la cineva (persoană importantă) că semnele de punctuație sunt interzise la sfârșit de vers. Știți ceva despre asta ?



 =  O întâmplare!
Aurel Sibiceanu
[16.Sep.10 13:25]
Lu vărul Vasilică
i-a venit soacra-n ospeție
acum vreo două luni.
Se aude că mai stă, sărmana,
până-i face lui verică
poamana de șase săptămâni!


Mata să fii sănătos tun,
Nea Nelule!

 =  în piață apare și marfă la mâna-doua și se cumpără bine
milos petru
[16.Sep.10 14:41]
Consider că uneori și bancul și epigrama au aceeași sursă! Cineva spune un banc într-o societate, bancul începe să circule, ajunge acasă și îl versifică.
Poate însă să scrie o epigramă, ajunge într-o societate nu-și amintește versurile și o spune în proză, a apărut un banc nou.

Multe poante-mi vin, în cramă,
Pot și bancuri să le fac,
Dar mai bine rabd și tac,
Până scot o epigramă.


 =  Semnele de punctuație interzise la sfârșit de vers?
Gârda Petru Ioan
[16.Sep.10 16:20]
Acest "interzise" este mult prea restrictiv, chiar dacă ar fi spus-o dumnezeul epigramiștilor. Poate că voia să spună că e recomandabil să nu fie sau să fie puține. Dane, ar trebui să ne spui cine e, că poate organizează sau jurizează concursuri. Să știm și noi cum scriem, cum trimitem.

Un concurs de epigrame? O, ce vremuri! Dezavantajul e că ațâță orgolii. Nu poți nici să nu te bagi, vorba aia...
Eu m-aș băga, au fost experiențe din care am învățat enorm!

 =  Imprudență fatală
Gârda Petru Ioan
[16.Sep.10 17:08]
Lu vărul Vasilică
i-a venit soacra-n ospeție
acum vreo două luni.
Se aude că mai stă, sărmana,
până-i face lui verică
poamana de șase săptămâni!
(Aurel Sibiceanu)

Altfel spus:

Soacrei, i-a propus să treacă
Pe la ei. Ea a rămas
Până-a trebuit să-i facă
Ginerelui parastas.

M-am amuzat copios!

 =  Chinurile facerii
Gârda Petru Ioan
[16.Sep.10 17:17]
Multe poante-mi vin, în cramă,
Pot și bancuri să le fac,
Dar mai bine rabd și tac,
Până scot o epigramă.
(milos petru)


E simplu să cobori în cramă,
Să prinzi o poantă de prin sat,
Dar pân’ să scoți o epigramă,
Mai ai, se pare, de răbdat.

Hai că asta a fost bună.

 =  re-chinurile facerii
milos petru
[16.Sep.10 20:16]
E simplu să cobori în cramă,
Să prinzi o poantă de prin sat,
Dar pân’ să scoți o epigramă,
Mai ai, se pare, de răbdat.
G.P.I.

Mai am, și rabd când sunt pilit,
Că nu țin minte tot ce-aș vrea,
Da-mi amintesc că te-am citit
Cu soacra, stând la o cafea.

Fain comentariul tău la prostia mea!
mitru

 =  Sau...
Sorin Olariu
[16.Sep.10 23:49]
Imi spune soacra, sictirita:
- Sa stii ca tare sunt grabita...
Nu pot sa stau nici la cafea!
- Nici cat sa-ti pun otrava-n ea?

 =  Efectul epigramelor cu soacre asupra membrilor familiei
Gârda Petru Ioan
[17.Sep.10 07:55]
Socrul este supărat,
Iar soția mă acuză
Și mă-njură ne'ncetat;
Numai soacra se amuză.

 =  Bancuri și epigrame
nicolae bunduri
[18.Sep.10 22:06]
Am rămas mai la urmă cu comentariu, pentru a asculta cât mai multe păreri despre versificarea bancurilor și încep cu epigrama confratelui IPG. Cum nu cunosc un astfel de banc (poate e, poate nu) pot să spun că îmi place, mă distrează, nu este "indirectă" cum spune Calimero ci chiar are o poantă simpatică, ușor de prins și "digerat" și chiar dacă nu are "greutate" pentru concurs, la public merge - și chiar la EPIGRAMA lui Lică. Deci, o cosider reușită. Dar când e vorba de versificarea unor bancuri cunoscute, e cu totul altceva. Cu vreo 5 ani în urmă, la un festival din Sibiu, unul din "granzii" din București a propus o astfel de practică adică versificarea bancurilor. Credeam că face o glumă spre a-i ironiza pe cei care fac treaba asta dar, spre stupoarea mea, vorbea serios. Mi-am făcut cruce cu limba în gură și era cât p'aci să spun ceva împotrivă dar m-am abținut și bine am făcut că și așa relațiile mele cu Domnul respectiv nu sunt cele mai grozave. Și să vă spun de ce nu sunt de acord. Prin definiție epigramiștii sunt niște oameni care scriu epigrame. Până aici, simplu și banal dar ce este epigrama. Este o specie literară în versuri, de regulă 4 la număr, care respectă o prozodie și ...neapărat o poantă. Menirea epigramistului este să "fabrice" acestă poantă originală în totalitate. E mult prea simplu să iei un banc, să-l dezbraci de hainele lui și să-l îmbraci cu haine de duminică. Consider că un astfel de concurs ar fi un plagiat colectiv chiar dacă autorul bancului e necunoscut. Dacă totul s-ar desfășura doar între noi, la o cafenea unde nu ne aude nimeni, da, ar merge pentru destindere. Dar trebuie să ne gândim că aici, pe Agonia, suntem urmăriți de oameni cu talent (puțini, e drept) care peste ani, vor fi mari epigramiști. Oare o astfel de practică nu ar fi un precedent pentru ei, oare ei nu ar considera că e ceva normal? Să nu uităm că acum aprox. un an în urmă, toți eram împotriva epigramelor proaste și chiar împotriva autorilor lor. Mai direct sau mai indirect, unii chiar au fost respinși și dacă ne uităm bine, multe nume au dispărut. Poate din ambiție, poate din bun simț dar important e că acum ei se antrenează și când vor fi pregătiți, vor reveni cu lecțiile învățate. Și noi ce facem între timp, versificăm bancuri? Păi nu le-am da prilejul să ne arate cu degetul? Eu cred că da. E adevărat că fiecare poate să scrie ce vrea conform sloganului "e democrație, fiecare scrie". Dar eu nu sunt de acord cu versificarea bancurilor. Părerea mea.

 =  Re: Bancuri și epigrame
Dan Norea
[18.Sep.10 23:07]
Nae, hai să lămurim mai întâi un lucru. Îți manifești totala dezaprobare vis-a-vis de versificarea bancurilor, dar față de cea de față ești mai îngăduitor - "nu cunosc un astfel de banc (poate e, poate nu)". În schimb "când e vorba de versificarea unor bancuri cunoscute, e cu totul altceva".
Cea de față este în mod cert versificarea unui banc, o spune chiar Nelu Gârda în subtitlu. În particular, îl știam, dar nu mi se pare relevant. Nu văd de ce faci diferență între bancurile cunoscute și celelalte. Câtă vreme poanta nu e creația ta, e plagiat (tu o spui, nu eu) fie că e un banc supercunoscut, fie unul pe care nu-l știe nimeni.

Bun, acum să discutăm despre sursa poantelor. Cred că rareori se întâmplă ca o poantă să-ți vină în minte stând în casă și uitându-te pe pereți. De multe ori are loc o asociație de idei - auzi în tramvai un joc de cuvinte, auzi la televizor o critică la adresa unui politician sau a unei situații, citești o epigramă a cuiva și îți vine o idee nouă. O prelucrezi, dar oare meritul este al tău în întregime? Sau, ca să duc lucrurile la extrem: un romancier poate fi acuzat că toate întâmplările și personajele le-a luat din viață? Nu, esențială este forma în care le-a transpus. Ori la noi, forma este construcția și prozodia. Iar dacă recunoști că ideea e luată din altă parte, așa cum a făcut Nelu Gârda, totul mi se pare OK. E drept, n-o să culegi prea mulți lauri, n-o să intri cu epigrama în antologii, dar nici să fii blamat nu mi se pare normal.
Ca să nu mai vorbesc de faptul că, așa cum am mai spus-o, versificarea unui banc mi se pare un bun exercițiu pentru începători. Cu condiția să scrie pe toate gardurile: nu e ideea mea, e un banc versificat.

 =  Alt banc
Gârda Petru Ioan
[19.Sep.10 09:00]
Nae și Dan,

Gândurile vi-s curate
Și v-aprob, că nu mi-e greu:
Amândoi aveți dreptate,
Dar și eu.

 =  Norică,
nicolae bunduri
[19.Sep.10 09:26]
Ai atins un punct vulnerabil în comentariile mele. Recunosc faptul că am făcut diferență între bancurile noi și cele arhicunoscute dar nu sunt singurul dintre comentatori, necunoscător al respectivului banc . Desigur, poantele ne vin din viață, din cele petrecute în jurul nostru dar, de la a PRELUCRA niște situații INEDITE din jurul nostru, până la a folosi poante gata făcute e cale lungă. Dacă epigrama lui IPG se bazează pe poanta unui banc, atunci intră sub incidență părerilor mele adică „NU transpunerii bancurilor în epigramă”. Și nu ies din părerea asta. Nu voi participa la un astfel de demers dar promit solemn că nici nu voi comenta în cazul în care se va pune în practică un astfel de experiment.

 =  Dreptatea noastră
nicolae bunduri
[19.Sep.10 09:33]
Nae și Dan,

Gândurile vi-s curate
Și v-aprob, că nu mi-e greu:
Amândoi aveți dreptate,
Dar și eu.
IPG

Toți avem prioritate
În poetica dispută
Și dreptate fiecare...
Treizeci și ceva la sută.
n. bun

 =  Nuuuu
nicolae bunduri
[19.Sep.10 10:00]
Iar m-am grăbit

Toți avem prioritate
În poetica dispută
Și binențeles, dreptate...
Treizeci și ceva la sută.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !