Comentariile membrilor:

+ atmosfera propriei frici
Plopeanu Petrache
[11.Sep.10 12:10]
Ioan,
creezi o atmosferă spăimoasă în care și timpul și umbra și viermii sunt cei care participă la interogație. Nu e un interogatoriu obșnit, este cel al ființei față de ea însăși! Este un poem cu îndemn la meditație, un poem care te îndeamnă în același timp să-l recitești pentru a te pătrunde de frică și de opusul ei, pentru a te convinge din nou că, încă nu am ajuns acolo. Felicitări și *

P.S. un typo în penultima strofă: "ploa"

Cu stimă
PP

 =  ***
Plopeanu Petrache
[11.Sep.10 12:11]
typo la mine: "obișnuit"!!

 =  re-Plopeanu Petrache
Ioan Barb
[11.Sep.10 14:07]
Cu multe mulțumiri. Semnul îmi face mare bucurie.

Este adevărat, e ființa față în față cu ea însăși.
Cu stimă, Ioan.

 =  erată
Ioan Barb
[11.Sep.10 14:08]
îmi produce...

 =  *****
Lacatus Daniel
[11.Sep.10 18:58]
Observ în acest poem o coerență stranie. Versurile curg ca un torent, cu înverșunare. Remarc accentul narativ

 =  semn
slavu diana
[14.Sep.10 13:34]
frica+teama concentrate pana la punct.
licare speranta, amintirea "poarta casei noastre
sărutată de mesteceni"

superb:"surâsul umbrei îngrozea pietrele"- insasi o poezie
citit cu frisoane, printre respiratii,Diana




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !