| = ... | iarina copuzaru [10.Sep.10 12:08] |
| mi-au plăcut descrierile și schimbul de efecte din final. așadar, tot poemul:) | |
| = Bogdan | Eugenia Reiter [10.Sep.10 21:39] |
| păcat că superpopescu nu s-a gândit să-și lase barba nerasă, măcar de dragul poemului ăsta:) mi-ar fi plăcut să-i întâlnesc în copilărie, poate superpopeasca mea reușea să-l fraierească pe vreunul dintre ei. un cutezătorii pe un pif, ehei... poetule ce ești:) | |
| + minipopescu | emilian valeriu pal [11.Sep.10 09:20] |
| Din punctul meu de vedere, e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima vreme. Daca as fi critic as spune ca tragismul e bine temperat astfel incit sa nu dea intr-un patetism de duzina, ca dincolo de kilometrajul textului, exista un filon care m-a prins si la final am dat de aur. Subiectiv vorbind, detasarea, disocierea, confesiunea fara pretentii ma fac sa-mi fie ciuda ca nu am scris eu un astfel de text. | |
| = mie, oricum | Dolcu Emilia [11.Sep.10 12:13] |
| Un super poem! Sunt carti care consacra un autor: Ghepardul pe Lampedusa, Don Quijote pe Cervantes, Craii de Curtea- Veche pe Mateiu Caragiale, Cararea pierduta pe Alain Fournier. Mai mult, aceste carti ajung mai cunoscute decat autorul lor. Iar dupa mine, nu se poate omagiu mai profund adus autorului. Pastrand diferenta de gen si proportii, acest poem are ceva din unicitatea cartilor pomenite. Mie, oricum, mi-a placut neconditionat. | |
| + poemul meu de azi! | ioana negoescu [11.Sep.10 12:22] |
| e o mare bucurie să descopăr că nu s-au terminat oamenii. nici poeții nu s-au terminat. am descoperit acest text, așa că astăzi e sărbătoare pentru mine. și asta se întâmplă pentru că poemul are o balama care îmbină imaginile în oglindă, pentru că autentic și sigur pe el poetul își permite să danseze și să cânte, să facă scamatorii, să picteze în acest text care, culmea, aduce rima ca să sugereze ludicul, să combată, tragismul, să pasteleze imaginea. desigur, este poemul meu de azi. | |
| = dap | igor cladov [11.Sep.10 12:43] |
| poate cel mai bunt text care a fost scris în ultima vreme aici cum spunea și cineva mai sus. l-am citit de dimineață și îmi doream să nu se mai sfârșească :) așadar lungimea poemei nu obosește deloc. ce să mai zici când țesătura e realizată impecabil? felicitațiuni! | |
| = pentru voi | bogdan o. popescu [12.Sep.10 00:24] |
| dragii mei, care ati avut dragalasenia sa cititi si sa scrieti despre poem: va multumesc mult. m-ati bucurat cu adevarat, de abia astept sa va daruiesc o noua carte de poeme la targ in noiembrie! sunt onorat de tot ceea ce ati scris. | |
| = Hm...cu barba fara barba.. | Cătălin Găian -Konig [20.Sep.10 02:05] |
| Ca sa o parafrazez pe ioana, este un poem dintotdeauna..Cu un curaj nebanuit in a-ti arata fiirile, temerile ,distructivul popescu,(maxi sau mini conteaza mai putin) melancolic si desfatator in acelasi timp cu cele lumesti sau alegorice, trece prin purgatoriul sinelui sau si culmea se simte foarte bine. Nu unde sau catre ce te indrepti,conteaza atat de mult cat faptul de a nu avea un azimut imediat perceptibil. In pielea cui dintre cei doi( unul cu barba si celalt fara, atentie.. nu barbierit!!), se simte cel mai bine, Bogdan nu vom sti poate niciodata! Finalul este in coada de peste, dar nici nu cred ca putea fi altfel..."vă spuneam, în mine locuiesc două ființe/într-o simbioză perfectă:" Este popescu si atat, cel care trece dintr-o stare in alta cu atata usurinta, incat il pierzi de nenumarate ori ca sa-l regasti de tot atatea, aproape sideral. Esti intradevar un "soare intr-o miscare aparenta" gonind prin cuvinte si printre cuvinte cu o usurinta de invidiat -anul- luat la intamplare. Ne lasi sa credem cel putin, dar paremi-se nu este chiar asa. Ai facut cred un an sideral,de fix 365 de zile 9 ore si 9 secunde, lipind ca intr-un puzzle doar de tine stiut, -normalul- perceput la citire de fiecare cititor altfel. O mie de lucruri mai pot spune, fara sa gasesc, cu siguranta punctul de fuga, dar nici gaura neagra in care fara nici o sansa presupun se va pierde "maxi-mini popescu", intr-un viitor mai mult sau mai putin ...apropiat sau indepartat. Esti enigmatic si devorator...Cati isi doresc acest lucru, si oare cati il reusesc? Te salut templierul..(care de data asta are barba cu el) | |