| = am trecut | lupu ionut catalin [06.Sep.10 08:18] |
| imi place poemul, mai ales prima strofa. "poem intr-o inima de sticla" m-a dus cu gandul :) la doua lucruri: un cuplu pe o corabie inchisi intr-o sticla si o veche sintagma de-a mea, "poem impletit intr-o inima din nuiele". prima si a doua strofa cresc circular, pot simti tristetea incompatibilitatii, insa in opinia mea a treia strofa ar fi trebuit sa fie mai puternica, deznodamantul unei singuratati individuale. m-am regasit intre cuvinte si am zambit. toate cele frumoase catalin | |
| = ochii din ochi, dinții dintre dinți | Silvia Goteanschii [06.Sep.10 08:30] |
| reușită comparația misandriei cu inima de sticlă. îmi place mult și versul - albastru era motiv de negru pentru sugestivitatea puternică. poate nu ar reușit să văd esența, dar am senzația că misandria albastră e un crescendo în sânge și un descrescendo în sunetul minții. silvia | |
| = crespusculul dintre poezie și realitate | Cătălin Al DOAMNEI [06.Sep.10 10:53] |
| posibilă și elegantă definiție a sublimului, de unde începem să vedem cu ochii minții | |
| = dualitate | cezara răducu [06.Sep.10 17:57] |
| ,,fericirea se conjuga permanent la doi"... ca și lumea asta care se împarte uneori, stupid, la doi, vorba cântecului lui chilian. misandra ta s-a așezat la mine în fereastră. cu drag, rara | |
| = Oriana | Aurel Sibiceanu [06.Sep.10 18:07] |
| Misandrie! Hm, ce cuvânt frumos! Cântă în de el cu de la sine putere, își anulează înțelesul terifiant... Inspirată ați fost! Un motiv să nu devin misogin... Felicitări! | |
| = ... | Monica Manolachi [06.Sep.10 18:55] |
| M-a amuzat acel motto. Acum ceva timp am scris un poem despre corupție și am primit comentarii de genul acelui din motto. Ultima strofă cuprinde o imagine care mi-ar fi plăcut să fie mai stilizată pentru a fi în consonanță cu textura primelor două strofe. Probabil este vorba despre o mare suferință redată și de titlu. Dacă “albastru era motiv de negru” înseamnă că acum nu mai este? Înțeleg acest albastru motiv de negru ca pe culoarea, dacă se poate spune culoare, a cosmosului, cel puțin așa cum apare în fotografiile de la NASA. Revenind, aici pare a fi o internalizare a temerii în fața acestui spațiu deodată imens. Asta apropo de recenta declarație a lui S. Hawkins. Titlul... aș mai reflecta. | |
| + în crespusculul dintre poezie și realitate | Adriana Lisandru [07.Sep.10 04:09] |
| cred ca asta e cheia lasata la indemana, cititorului. cel care a simtit acest crepuscul - cu atat mai norocos, o va gasi mai usor. "în crespusculul dintre poezie și realitate păsări cu aripi în flăcări și ciocuri geruite ne-au ciugulit prin crăpături ochii din ochi, dinții dintre dinți și gingiile până la minte" de-ar fi doar finalul acesta limpede si amar, poemul tot ar merita citit si recitit. insa, dincolo de metafore, ramane vocea autoarei, deja distincta in larma generalizata. poemul acesta mi-a lasat impresia ca asist la o riscanta operatie - cuvantul ce deschide fara teama vasele de sange, cautand locul stazei. e o placere si o lectie sa te citesc, Luminita. | |
| = . | Costin Tanasescu [07.Sep.10 16:25] |
| misandria salvează agonia, nu-i așa? inima de sticlă, crinii, incompatibile, euri poetice... sunt elementele care nu-mi plac, probabil fiindcă sunt bărbat... de fapt, din acest poem nu agreez decât culoarea albastră... | |