| = Firul de oglindire al Ariadnei... | Dragoș Vișan [24.Aug.10 15:53] |
| Fluturare a chipului din oglindă. Încrustare a trupului din cameră în ambră. Sugestii, sinestezie. Un portret care n-are de-a face cu prejudecățile spiritismului, pentru că arăți dezintersul cunoașterii: "fără să afle". Ar putea fi vorba despre transgresarea imaginativă a vârstelor, de către o fetiță. În genul a ceea ce a încercat să sugereze în R.E.M. Cărtărescu. Dar încrustarea femeii, a trupului catifelat oglindit într-o coleopteră aduce aminte de alegoriile baroce, de poezia anglo-saxonă. Eliberarea fluturelui ce s-ar tot izbi de pereții unei lumi de oglinzi, căutând fereastra spre cer este și o alegorie foarte reușită a căii strâmte, a labirintului. Un fluture Tezeu și de fapt un fir de oglindire al Ariadnei! | |
| = re: Dragos Visan | Adriana Lisandru [24.Aug.10 21:28] |
| ca de obicei, comentariile tale depasesc textul. acum "mustacesc" in sinea mea, vazand cate am reusit sa ating..."fara sa aflu". :) multumesc. | |
| = părere | radu stefanescu [24.Aug.10 22:06] |
în afară de entuziasmul cu care unii comentatori cu lecturi excesive o iau uneori pe arătură la întrecere cu autorul, aici n-aș remarca decât că debilitatea temei e depășită doar de insuficiența mijloacelor poetice, tributare încă năzbâtiilor facile de tipul "fluture alb". asta ca sa nu mai vorbesc de coerență. sincer să fiu, tot nu m-am prins cine a trecut de cealaltă parte a fluturelui, femeia sau oglinda? | |
| = esti gresit informat, Radule | Adriana Lisandru [24.Aug.10 22:08] |
| eu nu ma iau la-ntrecere cu nimeni. multumesc, insa, pentru parere. | |