| = + | tincuta horonceanu bernevic [08.Aug.10 12:42] |
| Mulțumim Corneliu Traian Atanasiu pentru studiul făcut aici, și care, cred eu, este de mult ajutor tuturor acelora care scriu haiku. Deși pare simplu și la îndemâna oricui ( 17 silabe), în realitate e mult mai dificil. tincuța | |
| = Exemplificări | Dan Norea [08.Aug.10 13:24] |
| Cornel ne oferă aici un eseu excelent despre cum trebuie și mai ales cum nu trebuie scris un haiku. Dar, după părerea mea, este util mai ales celor care deja scriu (destul de) bine haiku. Am niște dubii că începătorii îi înțeleg semnificațiile profunde. Din acest motiv, vin cu niște exemple, care să-i ajute. Un pastel renegat. Autorul de haiku nu celebrează natura, ci revelațiile pe care ea i le mijlocește. Din surpătura de putregai și scorburi – un lăstar verde (Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Primăvara) Cu luare-aminte. Cele evocate nu trebuie doar luate sau băgate-n seamă, ci, mai cu seamă, trebuie pătrunse prin empatie și înțelese prin simpatie. Printre fire verzi un pai de anul trecut – singur bătrânul (Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Primăvara) Alegoria nedeclarată. Alegoria vorbește literal și concret despre anume lucruri, dar țintește literar și abstract către altele pe care cititorul trebuie să le intuiască singur. Pustiu de toamnă – în chitară plesnește încă o fibră (Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Toamna) Limbajul evocator îmbogățit. Acest limbaj oral, colocvial nu este unul elaborat sistematic sau exersat cu conștiința fermă că este un limbaj al creației, așa cum se întîmplă cu limbajul literar livresc. Limbajul evocator nu este un limbaj cult și nu a beneficiat de studii academice și nici de vreo intenție sistematică de a fi deprins mai mult sau mai puțin școlărește. Nici o scrisoare în cutia poștală – târziu de toamnă (Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Toamna) | |
| = Alte exemplificări | Dan Norea [08.Aug.10 14:57] |
| "Limbajul evocator îmbogățit. Cuvinte care sînt la limita fragilă dintre vorbirea la propriu și la figurat. Cuvinte cu mai multe sensuri, polisemnatice sau omonime. Cuvinte care provoacă ușoare deraieri de la sensul unic al expresiei." Cred că pot afirma, fără să greșesc prea mult, că la acest capitol excelează umoriștii, în particular epigramiștii - Jules Cohn Botea, Radu Patrichi, Ioan Marinescu-Puiu, Petru-Ioan Gârda și, cu voia dvs, Dan Norea. Pentru a nu scotoci prea mult prin arhive, vin cu câteva exemple proprii. O avalanșă - la doi metri sub omăt sunt cam prost dispus Berzele pleacă - iarna va fi grea însă femeile nu Poiana cu maci - somnoros a răsărit un copil din flori Toamna-n livadă – unde e părul falnic de altădată ? | |
| = Luăm | Gârda Petru Ioan [08.Aug.10 21:00] |
| Aminte | |