| = Și dacă pierd, voi deveni normală | Iakab Cornelia Claudia [07.Aug.10 12:56] |
| am simtit nevoia sa-ti aduc aici un poem despre mila, despre cum te-ar putea trage in infernul celuilalt indiferent cat esti de puternic, iar numai cunoasterea, manuirea focului te poate salva si pe tine si pe el. apoi problema devine oboseala. nimic nu se pierde totul se transforma, cand esti obosit apare intamplarea, ori nu mai vezi bine" ce sa dai sperantelor tale" Invingi orice asprete cu ochii tai, ba si orice lumina; incat, cum mori de-o bucurie plina, momentu-acum sa vina, caci mila-i mai presus de frumusete. De n-ar fi fos sa-nvete ce-i focul, sufletu-mi ce nu se frange ar fi fost mort la cea dintai privire, spre care in nestire fug ochii lacimi si-i macel si-i sange, dar nici nu ma pot plange de-a nu putea muri cand imi vrea firea. O, gratie unita cu splendoare! Cand vii cu ajutoare, atunci- vai!- se si moare si orbesti pe cel spre care-ndrepti privirea. michelangelo buonarroti uite un pasaj din scrisoarea ta care imi pare secretul, legatura intre: "E ridicol, încărcat și poate patetic acest început de scrisoare, dar uneori e dificil să uzezi numai acele cuvinte care să exprime, fără a diminua sau exagera, starea de conflict în care te afli. Și e atât de inutil… Presupunând că te adresezi cuiva, cum ai putea crede că vei fi înțeles, dacă cel ce citește, bunăoară tu, nu mai este racordat la aceeași dimensiune? E ca și cum ai cere milă. Sau ai obliga la explicații, ceea ce e la fel de inutil. Într-o carte, nu rețin acum care, cineva spunea, că un bărbat nu poate simți milă pentru femeia pe care o iubește. Orice poate simți, dar nu milă. În alta era o întreagă disertație, care desemna mila, drept sentiment promotoriu, al tuturor trăirilor nobile. Cine poate ști, care din ei are dreptate, sunt atâtea tipuri de milă și atâtea adevăruri relative… Niciodată nu ai tăcut atât de mult. Sunt tare obosită de câteva zile și e posibil să exagerez, e posibil, să am tendința, de a-mi stimula o stare pe care o cunoști și tu atât de bine, însă, acum, simt că nu oboseala e cea care domină, ci un fel de disperare, pe care nu am cum s-o consum altfel, decât scriindu-ți." | |
| = re Claudia | Emma Greceanu [09.Aug.10 12:51] |
| ai gasit bine:) si-ti multumesc pentru vizita, in ultimul timp nu prea ai mai intrat, de aceea ma bucur ca ceva te-a determinat sa lasi un semn multumesc mult te mai astept:) | |
| = o viata de pamintean | Anni- Lorei Mainka [19.Aug.10 13:40] |
| citesc cu interes, cu placere scrisorile tale sunt reusite - ai un ritm inchegat si original | |
| = re Anni | Emma Greceanu [21.Aug.10 03:22] |
| multumesc din suflet pentru apreciere, ma bucur ca iti face placere sa te opresti in pagina mea. te mai astept. | |