| = și făptura se-arată | Iakab Cornelia Claudia [05.Aug.10 19:48] |
| poemul e deosebit, e tot o miscare realizata prin putine cuvinte. tocmai ma gandeam cat de des folosim cuvantul aripi, cred ca de lene vorbim tot o limba veche in timp ce inovam mesaje. cu blana de nurca, nu stiu zau. imi tot aminteste de urina de nurca, ori suferinte de nurca crescuta in custi pentru una alta. | |
| = interior-exterior | Silvia Goteanschii [10.Dec.18 14:27] |
| imi place cum suna alianta asta - carbune/ muzica/ cenusa se destramă se proiectează se amestecă VIBRAȚII legea dominoului parca nu e din poem, dar e nova mi se pare oricum, citit cu multă plăcere, silvie | |
| = but jazz! | Petru Teodor [06.Aug.10 19:29] |
| celei cu buzele crăpate sângerând poeme - mulțumesc! aș fi vrut să fie mai puține cuvinte... dar atâtea au încăput pe foaia albă pentru a cuprinde foaia în interiorul lor, pentru a o mistui, astfel încât să dizolve litera-cuvânt și să rămână scheletul, articularea însuși ca mărturie a unui fost fiind... cam asta am urmărit. obsesii, posedări dacă vrei, dar inversate, un fel de harakiri al ființei. iar celei ce caută cu cărbunele să deseneze propriul munte, ca o amintire a celor nespuse din palmele deschise, celei ce caută vara în care inocența își află sfârșit (ca și cum în pământul acela virgin n-ai putea să mori niciodată - de ce spun, aproape strig - nu sunt prunci care mor, ca și cum niciodată!) - nu întoarce capul - privește aici pământul acela cum își desface bulgării ca să primească povara începutului - amestecul acela între atomii tălpii finței acesteia și atomii altor neființe, până când cel ce bate cu pașii în piatră se topește în propria umbră - aici... jazz... începe sfârșitul! cu drag și zâmbet! pt. | |