| = regenerez ca un cocon | Silvia Goteanschii [01.Aug.10 09:39] |
| punctul zero. ai reușit ce n-au putu mulți alții: ajunge aoclo unde se încheie cercul, mai frumos e că ai făcut asta prin poezie. nu cad pentru că mă țin pe picioroange - aici cred că ar suna mai bine astfel: nu cad pentru că mă țin picioarele sper să cadă o stea exact în punctul zero, o stea de încurajare. | |
| = În vârful piramidei | Vali Slavu [01.Aug.10 10:04] |
| Cercul m-a dus cu gândul la o… piramidă, la piramida lui Maslow. Da, e un paradox că „începutul e sfârșitul”, sunt ignorate nevoile primare, punctul zero fiind situat la nivelul afectiv. Nevoia de autorespect pare a fi vitală pentru autoare, de aici și punctul de pornire: „mândria mea de a începe cu mine”. | |
| = . | Bianca Florescu [01.Aug.10 18:12] |
| Silvia si Vali, nu pot decat sa va multumesc! Am receptionat mesajele si voi revedea poemul dupa ce imi voi limpezi gandurile. | |
| = cu semn de aproximativ | Ecaterina Bargan [02.Aug.10 22:36] |
| am prins câteva idei bunicele, implicit finalul, dar nu pot spune că sunt cititoare de așa tip de discursuri, care, deși sunt sau par a fi literare, se cam învârt în jurul cozii cu idei abstracte. ca exercițiu însă e bine să le practici. ajută la evoluția personală în literatură, și, în funcție de gradul de implicație a sinelui, ajungi să te cunoști mai bine. așa cred. | |