| = am poposit | Anni- Lorei Mainka [13.Jul.10 12:17] |
| incredibil cum iti reuseste tensiunea...ai o imaginatie de invidiat.. descrierile sunt atit de fine, parca am fost in urma voastra in desert, batrinul cucapra, camera cea mica de student, extrem de reusit....ma bucur,ca l-am putut citi de la inceput, sper sa nu pierd firul povestii inspiratie si curaj | |
| = ... | Laurentiu Enache [13.Jul.10 19:25] |
| Imi place atmosfera (probabil pentru ca am ceva fixuri pe chestia asta). As avea rabdare sa citesc mai mult, chiar merita ! Iar eu chiar sunt un model de comoditate. | |
| = Re - Anni - Lorei, Laurențiu Enache | Emil Iliescu [13.Jul.10 21:37] |
| Anni, regret că nu am putut fi prezent la lansarea cărții tale și îți mulțumesc pentru trecere și semn! Ai sesizat un lucru ce mi se întâmplă și mie, ori de câte ori scriu: sunt alături de personajele mele pe drumul destinului lor, pas cu pas. Cu prietenie, Emil Iliescu D-lui Enache, bun venit pe pagina mea! Sper că veți avea răbdarea și plăcerea de a citi acest text până la capăt. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = semn de departe | Doru Emanuel Iconar [13.Jul.10 23:16] |
| Încă o dată m-ați prins în plasa poveștilor. Acum va trebui să-mi suportați prezența la fiecare episod și nerăbdarea de câte ori vreun capitol nu va ateriza la timp ca să-mi astâmpere curiozitatea. Deci spor la povestit ca să am eu spor la citit. Doruleț | |
| = Doruleț , fiind în vacanță... | Emil Iliescu [14.Jul.10 17:54] |
| Fiind în vacanță, Doruleț, ai tot timpul din lume să citești! Sper să fiu la înălțimea așteptărilor tale... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = ce aș reproșa acestui prim fragment | rechesan gheorghe [15.Jul.10 14:03] |
| dintr-un probabil lung text e schematismul relatării și prea palidă colorare locală; nu simt nisipul scrîșnind între dinți, nu flutură galabiile în vînt, simunul e doar un zefir leșinat; sunt cîteva lipsuri și în documentare:colibe acoperite cu ramuri de mangrove? din cîte știu eu, chiar dacă Manzur trăind pe malul unui lac din mijlocul Saharei, mangrovele nu sunt caracteristice acestui mediu.Ar trebui poate descris mai clar peisajul, hamada, ergurile, uedurile, oazele.Deocamdată atmosfera, în opinia mea e una artificioasă și fără zvîc! | |
| = PS | rechesan gheorghe [15.Jul.10 14:08] |
| Ar mai fi și artificialitatea dialogurilor; eu unul nu-l văd pe un tuareg, fie el și pescar spunînd: "Eu am trăit aici toată viața dăruită de Allah și am simțit cum popasul albastru și-a făcut uneori răgaz să mă atingă cu aripa lui. Fără să fiu nevoit să părăsesc satul nostru. În barca mea m-am simțit tot timpul cuceritorul spațiului și al timpului. La fel când am călătorit pe cocoașa dunelor fumurii...Cu sufletul împlinit pe deplin..." | |
| = D-le Recheșan, poate aveți dreptate... | Emil Iliescu [15.Jul.10 17:25] |
| D-le Recheșan, poate aveți dreptate, dar atât se întinde paleta imaginației mele, atunci când vorbim de culoarea locală. Îmi amintesc că am citit un text al d-voastră "Cartea viselor", pe care nu l-ați mai continuat, care mi-a plăcut foarte mult( dovadă și comentariul pe care l-am făcut atunci) și recunosc faptul că nu mă pot alătura savoarei cu care ați descris acele personaje mirifice cu iz oriental. Tuaregii, după câte știu eu, sunt oamenii deșertului, oamenii vălurilor, popor nomad, ce colindă în caravane, făcând comerț cu sare, fildeș sau atacând satele pentru a lua sclavi pe care să-i vândă în târgurile de profil. Talal, Manzur, sunt umili pescari. Iar dialogurile sunt superficiale, fiindcă nu vorbim despre personaje rafinate, culte, ci despre oameni simpli. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Transpare prea mult Coehlo! | Anton Vasile [11.Sep.10 09:00] |
| D-le Emil Iliescu. Am citit târziu proza dumneavoastră. Fantezia albastră mi se pare prea inspirată din Alchimistul lui Coehlo. Tehnic este reușită, dar cine a citit Alchimistul vede imediat izvorul. Mă rog, marii maeștri atrag imitatorii.Dar cine poate fi cu adevărat originar în zilele noastre? | |
| = D-lui Anton Vasile... | Emil Iliescu [11.Sep.10 12:10] |
| D-le Anton Vasile, ideea unui iter inițiatic nu este găselnița mea, dar nici a lui Coehlo. Ea vine din Divina Comedie sau din Bildungsroman-ul german. Dar, știți cum se spune, fiecare citim cu perechea noastră de ochi și resimțim scriitura prin fibra sufletului propriu. Nu mă deranjează deloc afirmația d-voastră, atât timp cât eroul meu străbate un cu totul alt periplu, iar personajele întâlnite de el diferă atât de mult de fizionomia hispanică și de tradițiile arealului în care se mișcă Santiago. Nu m-am simțit decât măgulit, citind comm-ul D-voastră, și fericit de trecere și semn! Aveți dreptate, într-o lume în care mimetismul a devenit stare existențială, scriitura originală suferă... Cu prietenie, Emil Iliescu | |