| = urechea lipită de pământ | Irina Nechit [10.Jul.10 19:40] |
| Plecăciune pentru forma clasică, necoruptă. Îmi place rimele de aici, libere, naturale. Am tresărit la versul Gândesc la cât de liniște e-n sate Nu pot explica, dar chiar cred că omul stă cu urechea lipită de pământ și aude liniștea din sate. O liniște sfâșietoare. Multa inspirație, Irina | |
| = Ștefan Petrea, | Ottilia Ardeleanu [10.Jul.10 20:17] |
| titlul sonetului și ultimele două strofe sunt deosebite. tăcerea aceasta de chilie e-a poetului. Ottilia Ardeleanu | |
| = Trecere | Aurel Sibiceanu [10.Jul.10 22:02] |
| "Sunt clipe în vecie înrămate." Apoi, de, Petrea, cine scrie minunății de aistea poa să mai pape și roade amare, când și când... Un sonet excepțional! | |
| = bucurie | Stefan Petrea [11.Jul.10 07:33] |
Irina, Ottilia, Aurel, mi-e greu sa nu afirm ca opiniile voastre mi-au adus bucurie in suflet. Va multumesc, prieteni! | |