| = Memoria... Mihaela | Ioan Barb [04.Jul.10 00:19] |
| "să mai tai din mine o felie și hrănind în zori timpul să-i pun tină pe ochi să mă vadă murind" Un final foarte bun al acestui poem reușit. Doar o părere. Cu prietenie, Ioan. | |
| = re ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [04.Jul.10 00:22] |
| Ioan, ca de obicei prompt în comentariile tale. Mă bucură prezența și aprecierile tale întotdeauna. Mulțumesc! Mihaela | |
| = ... | Laurentiu Enache [04.Jul.10 00:43] |
| Eu iti sugerez sa nu te pripesti in a asculta laudele gratuite ci iti sugerez sa asimilezi cat mai multa poezie, cat mai multi autori importanti. Textul din pacate este unul submediocru, scris cu o emotie reala dar intr-un stil lenes, la indemana oricui; motiv pentru care astfel de poeme sunt scrise de toti, peste tot, desi toate au fost deja scrise si toate uitate. | |
| = - | Silvia Goteanschii [04.Jul.10 10:23] |
| sunt de acord cu laurentiu in totalitate doar ultimile versuri au ceva propriu, vrednic de interes> să mai tai din mine o felie și hrănind în zori timpul să-i pun tină pe ochi să mă vadă fara murind, fara... | |
| = O lume grabita | razvan rachieriu [04.Jul.10 10:53] |
| O lume grăbită se desfășoară în poemul personal, cu timpul ce stă pe margine așteptând o artistă să-l invite la o cafea, în timp ce cunoașterea urcă cu pași mici muntele desăvârșirii, prin tehnologie avansată, știință modernă, inovații și invenții. Cei patru pereți simbolizează închistarea, izolarea, ce mutilează dorul după cercul de prieteni, de social, de conversații, văzute ca o înlănțuire de fenomene personale. | |
| = re Laurențiu, Silvia, Răzvan | Mihaela Roxana Boboc [04.Jul.10 13:10] |
| Tuturor mulțumiri pentru părerile exprimate. Voi ține cont de ele. Mereu e loc de mai bine, cunoașterea nu se sfârșește niciodată în câmpul poeziei... Mihaela | |
| = grăbită lumea | Alexandru Gheție [04.Jul.10 19:15] |
| te trage de mâneca, te înghite :) "afară așteaptă un petec de pământ mă invită să-mi întind oasele între patru pereți" sau "să mai tai din mine o felie și hrănind în zori timpul să-i pun tină pe ochi să mă vadă" - sunt versuri sigure, sugestive și sensibile, dar se pare ca acum sensibilitatea vine cumva pe planul al doilea, undeva după noua avalanșă de directete, pragmatism, ironie... Nici eu nu am citit aici unul din textele tale reușite, dar sunt secvențe care atrag, care trădează talentul :). As elimina "pașilor în urme de lut", as lasa simplu - "cineva îmi măsoară distanțele". cu sinceritate, alex | |
| = re alexandru gheție | Mihaela Roxana Boboc [04.Jul.10 23:39] |
| Mulțumesc pentru sinceritate, Alex. Am ținut cont de îndrumările tale. Te mai aștept! cu prietenie, Mihaela. | |