| = O taină-n cer și-n brazii răbdători | Maria Prochipiuc [29.Jun.10 23:08] |
| Am recitit cu placere un sonet rătăcit printre atâtea texte sub semnătura Adrian Munteanu. Au fost vremuri când sonetele tale îmi umpleau zilele de bucurie, apoi timpul s-a scurs printre noi, de cele mai multe ori peste cuvinte, și umbrele au acoperit nuanțele. Sonetul acesta îmi cântă parcă pe o muzică tristă: Logodnică-n nepământene straie, / Pețită-n gândul ce ne-alină ceasul. Substanța sonoră a sonetului dă expresiei consubstanțialitate, în primul rând datorită organizării substanței sonore a silabelor. Substanța lirică este identificată prin sonorități vocalice specifice și este conturată și de semantismul cuvintelor care rimează. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [01.Jul.10 12:18] |
| Până la urmă, Maria, rămânem între noi, cei dintodeauna. Câți mai suntem, în ce mod se ordonează trăirile noastre ? Nu știm sigur. Incert e totul în jur. Până cuvintele rămase și nuanțele de dincolo de umbre. Eu m-am logodit de mult cu sonetul și-mi este destul glasul atâtor ființe cărora adierile unui ritm în care se păstrează emoția dintru adânc de noi le este balsam, mirați că încă mai există o asemenea trăire. O, da, e mult, e destul. Trăim. | |