| = . | Ecaterina Bargan [26.Jun.10 09:23] |
| am remarcat o mare putere imaginativa in versurile in care se alunecă de pe toboganul uriaș direct înspre o stradă dintre case vechi, ca mai apoi, imediat, să apară marea. un grupaj de versuri bine construit, specific visurilor. ideea ta, din ultimele două strofe, despre impactul visurilor, m-a dus cu gândul la o alta, prin care se face că tot ce ni se întâmplă, noi retrăim, nu din perspectiva unui deja vu, ci pentru că am mai fi trăit aceleași lucruri într-o altă viață. dar asta ar avea legătură și cu visele. așa cum subconștientul păstrează toate amintirile acestea despre care noi nu știm, și aceste amintiri ne apar în vise, deci ar putea să se întâmple, dacă nu s-au întâmplat. în poem, în schimb, se optează pentru o linie mai realistică ("o limită evidentă a dragostei fără nicio legătură cu lumea de aici sau de dincolo") cu toate că ideile din poezie sunt bine echilibrate, probabil că dintr-o obișnuință a scriiturii, se simte totuși lipsa căutăturii, la nivel de structură, spunerea sinceră și directă. ceea ce e plăcut. | |
| = ecaterina, sebastian | Ela Victoria Luca [09.Jul.10 14:14] |
| ecaterina, acets dream-space in care ma trezesc de multe ori scriind sau care ma scrie cred ca este predominat de maritim sau, oricum, de ape. si de aceea impactul este nu atat al imaginilor care se succed in nanosecunde ci al intrebarii inca fara raspuns: dar ceea ce uitam din vis, sau visele complet uitate, oare cum se misca in lumea noastra interioara, cum ne construiesc mai departe? linia realista e aproape absenta aici. sau e doar o linie fina, care uneste fragtmentar teritorii de vise. sebastian, arheologia asta (spatiotemporala) si felul in care ea ni se dezvaluie sau in care noi ne rememoram pe noi insine cred ca reuseste prin poezie sa fie un fel de regal al in-scrierilor inauntrul sau/si in afara noastra. indiferent pe ce anume se cladeste trecut-prezent-viitorul, o autoistorizare si o redezvaluire a ei prin litera (scrisa sau nescrisa, aparuta sau niciodata posibil sa apara), esential este ca suntem aici sa le traim, cunoasterea (pe multiplele ei registre) fiind larg deschisa. multumesc voua, Ela | |