| = ... | Monica Manolachi [22.Jun.10 23:30] |
| povestea casei, unul din simbolurile sufletului, cu pereți și camere în continuă schimbare, cu speranța ieșirii, mă duce cu gândul la modul cum, mai ales în spațiile multiculturale, cu vorbitori de limbi diferite, se reformulează identitatea altfel decât într-un spațiu în care se vorbește aceeași limbă. deși poate fi citită ca pe o asumare a incertitudinii, aș fi construit ultima strofă renunțând la motivația din primele trei versuri, fiindcă eu nu cred că “niciodată nu se înscrie un altul / pe lista celor ce închid-deschid”, ci că altul poate să închidă-deschidă chiar fără să aibă în intenție. părerea mea. | |
| = monica | Ela Victoria Luca [25.Jun.10 23:53] |
| bun poposit in casuta asta de povesti sau cu povestile ei, cu sufletele-usi, sufletele-pereti, dar sa nu uitam podeaua, temelia, ferestrele si mai ales acoperisul, mai ales. nu stiu daca vreau si pot schimba in acea strofa cele 3 versuri, ptr ca exprima exact ceea ce este de expirmat, in formula aceasta. multumesc, ela | |