| = toanele Ottiliei | Ioan Barb [12.Jun.10 00:22] |
| "ochilor mei le vine să toarne cu găleata să înece singurătatea singurul animal de casă" Mă uimeșete că ai o evoluție constantă. Poemul acesta are multe părți reușite, în ansamblu are metaforă și are nerv, te captează. Sunt multe versuri pe care le pot remarca. Poate mai faci mici retușuri, în rest poemul are mesaj și curge frumos. Felicitări. Același, Ioan. | |
| = Ioan Barb, | Ottilia Ardeleanu [12.Jun.10 09:35] |
| mulțumesc frumos pentru trecere, cuvinte, încurajări. da, voi reveni asupra lui cu niște modificări. am observat că trebuie să schimb ceva, neapărat. te aștept cu plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = ottilia are nevoie... | Alexandru Gheție [13.Jun.10 01:13] |
| remarc în special al doilea grupaj... Foarte bine construit, imagimea singurătății se încolăcește pe trupul cititorului, prinde contur firesc și rapid. Se mai poate concentra pe alocuri, spre exemplu ai utea spune: mie îmi cășunează să-ți intru în inimă am poftă să-mi rămâi să-mi fii bolovanul ăsta din piept - fără a afecta textul deloc :). Dar, firește, doar tu poți tăia, re-aranja. În fine, remarc, asemeni colegului ioan, evoluția constantă. Cu prietenie, alex | |
| = fără "toane"! :) | Ottilia Ardeleanu [14.Jun.10 18:43] |
| Alex, mulțumesc pentru trecere și comentariul deosebit. o să mă gândesc dacă și cum să mai restrâng. contează încurajările tale, implicarea... te aștept cu plăcere. scuze pentru întârzierea răspunsului. Ottilia Ardeleanu | |