| = ottilia și ochii - capse rotindu-se prin sine | Alexandru Gheție [05.Jun.10 11:45] |
| senzația de sufocare e foarte bine conturată... Da, o viziune puternică, interesant așezată în poezie. Hubloul, peștii, rotirea imaginii, sufocarea din tablou sau oglindă :). "eu mă zbăteam fără oxigen iar peștii aceia dormeau în cabina mea clătinată veneau până la geam suflau vedeam bulele răsfirate cum se năpusteau spre mine dar nu puteam sorbi aerul se spărgea făcea vâlvă ei stăteau în patul meu cu alge mătăsoase făceau dragoste se sărutau" - deosebit aici... Ce să mai spun, scrii din ce în ce mai bine, o lume plină de mesaje, sugestivă... Continuă pe drumul ăsta, o părere doar. Cu prietenie, alex | |
| = peisaj interior | Ioan-Mircea Popovici [05.Jun.10 16:33] |
| as zice ca-i bine-n peisajul tau sa vorbesti din acum la trecut se pierde emotia din momentul trait trecutul si viitorul n-au intensitatea prezentului ale tale sunt toate aceste imagini cu scena centrala perfect construita cu intrebare fundamentala pe margini restul "nisip scena sărutului atenție motor mai mult sentiment încă o dublă și încă una..." si aici tensiunea "știe cineva de ce sunt întoarsă pe dos și toate globulele s-au răspândit într-o galaxie fără nume lume urme? " "peștii aceia ... în cabina mea clătinată ... ocupată abuziv de întuneric ... un câine de vânătoare scârbit ... păsări împușcate" | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [05.Jun.10 18:06] |
| Alex, bucuroasă de trecere și cuvinte. mulțumesc. te aștept cu plăcere. Ioan-Mircea Popovici, onorată de prezență. mă bucur să vă am alături. da, voi încerca să folosesc prezentul cât mai mult cu putință. încântată de trecerea prin poemele mele și, mai cu seamă, pentru că au transmis acele stări. vă mulțumesc și vă aștept cu plăcere. Încă o dată, mulțumirile mele, Ottilia Ardeleanu | |
| = fain | Raul Ionut Coldea [06.Jun.10 00:40] |
| Mi-a plăcut mult acest text. Spre deosebire de alte încercări ale dumneavoastră, unde ați încercat o "zicere" oarecum...experimentală la nivelul cuvântului, aici îmi place că discursul este natural și ideea curge cu fluență și putere. La nivel ideatic, sufocarea aceasta văzută ca un "schimb de mingi" rapid între interior și exterior mi se pare de-a dreptul fecundă. Felicitări, mi-a plăcut, vă spun din toată inima și din toată liniștea mea post-traumatică (da, finalul e foarte fain) Raul | |
| = Raul-Ionuț Coldea, mulțumesc frumos! | Ottilia Ardeleanu [06.Jun.10 16:43] |
| Raul, mulțumesc pentru trecere. mă bucur că, în sfârșit, prin "sufocare", am pus de un "traumatism" :). la modul serios, chiar mă bucur să aflu cele ce îmi scrii. îți mulțumesc pentru sinceritate, încurajări și te aștept cu plăcere. Ottilia Ardeleanu | |