= Alex. Între | Ioan Barb [04.Jun.10 10:20] |
O lume în care insiști să râmâi. "Treci doar din punct în punct", printr-un întuneric care nu-ți spune nimic dar te amenință și te îngrozește, pentru că nu ști ce va urma. O lume necunoascută pe care o dorești uneori, tre atrage, te fascinează. Observ revenirea la aceeași temă a postării între... Un poem frumos care imprimă stări prin imagini și naște întrbări. Multe. Ioan. | |
= alex | Ioan Barb [04.Jun.10 10:23] |
Erată. știi! | |
= ~ | Alexandru Gheție [04.Jun.10 12:23] |
ioan, da... mai staționez puțin aici, pe tărâmul dintre... Pesemne că vreau a afla ceva de dincolo, măcar un semn, o iluzie faină, un grăunte... Ultimele mele texte încearcă o coborâre în adânc. odată ajuns, cine știe, poate rămân :). Mulțumesc pentru înțelegere, pentru semn... cu prietenie, alex | |
= Alex, închis în ochi... | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.10 18:36] |
să treci printr-o infinitate de puncte ca printr-o infinitate de stări și invers cred că poate fi miraculos. cu certitudine nu ești claustrofob, din moment ce persiști în intimitatea ochilor :) Alex, o serie de imagini-metafore sau invers trec printr-o infinitate de pixeli, unde, particule... am citit cu mare plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
= ~ | Alexandru Gheție [04.Jun.10 19:32] |
ottilia, multumesc pentru semn... Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept cu drag aici, alex | |
= prizonier - Alex Gheție | Mihaela Roxana Boboc [04.Jun.10 22:05] |
Interesant prizonierat în această lume ”dintre”. În această lume nu e loc de fobii, prăbușiri, povești...Un spațiu calustrofob în care tot ce simți e ”jocul aritmic al/pleoapelor prăbușirea peliculei/întunericul”. Mi-au plăcut versurile: ”tăcerea e un ceai neîndulcit” ”o pară pistruiată” ”decojești punctul pleoapă cu pleoapă” Am citit cu interes, Mihaela | |
= Alex | Raul Ionut Coldea [04.Jun.10 23:07] |
un poem aproape psihedelic. remarc: "și tot ce simți e jocul aritmic al pleoapelor prăbușirea peliculei întunericul cutremurul din fața și din spatele ochilor" Cred că un minus al poemului este acolo la "dracu știe". Se creează o pauză care în cazul acesta e inoportună cred. Acolo mă așteptam să curgă, să crească, nu era timp pentru a trage aer în piept. Un poem bun, profund, sensibil. Fain. | |
= ~ | Alexandru Gheție [04.Jun.10 23:52] |
mihaela, raul, vă mulțumesc pentru semne... mihaela - mă bucur că staționezi și prin lumea asta, dintre... și eu trec prin memoriile tale cu interes :) raul - cred că ai dreptate, voi scoate la dracu de acolo. Mă bucur că ți-a plăcut și... ne citim, alex | |