| = Ottilia. Scene | Ioan Barb [04.Jun.10 11:07] |
| Am înțeles poemul acesta ca pe o înșiruire de scene, într-un cadru, încă neasamblate, amestecate între mai multe duble, din care la sfârșit, ochiul atent și concentrat al regizorului va asambla bucată cu bucată pelicula. Interesantă ideea și sunt mai multe imagini reușite. Îmi place că te aventurezi curajos spre altceva, încercând să pui amprenta ta personală în tot ceea ce scrii. Sunt doar păreri. Ioan | |
| = o ceată de chinezi/fără ochi | Alexandru Gheție [04.Jun.10 12:04] |
| e fain ce ai lucrat aici... Aparent niște secvențe fără nicio legătură, apoi îți formezi o imagine, fundalul, prim-planul... și tabloul e gata :). Mi-au plăcut personificările în special, acea "buburuză rătăcind galaxia către cel iubit" sau "o pisică și-a tras salopeta de tigru la două rânduri de nasturi bombați" La fel, lucrezi frumos cu hiperbolele, pare că îți creezi un spațiu intim, te înconjori de vrute și nevrute... Cu prietenie, alex | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.10 16:57] |
| Ioan, Alex, vă sunt recunoscătoare pentru faptul că citiți poemele mele, că mă sfătuiți și că îmi dați imboldul acela necesar oricărui școlar pe drumul formării. Ioan, ai surprins exact cum trebuie. părerile tale contează. Alex, ai mare dreptate și mă bucur pentru cuvintele pe care mi le adresezi. încerc să urc pas cu pas. Comentariile voastre mă onorează. Vă mulțumesc. numai bine, Ottilia Ardeleanu | |