| + Ianush, in drum spre tot | Dan Cârlea [30.May.10 20:34] |
| Iata, aflam tot un Ianush cu pumnii strasi, asa cum il stiam, dar cu pumnii stransi dintr-o disperare iubitoare dupa Dumnezeu. Ianush n-a fost niciodata caldicel, ci a ars, a parjolit, a vrut, a lovit si a daruit, a dat totdeauna totul. Si e pe drumul sa primeasca totul. Am vazut o minune. | |
| + . | ștefan ciobanu [30.May.10 21:56] |
| multumim daniela. frumoasa convertire a lui ianus, desi cred ca uneva in el avea aceasta predispozitie. in strumfii afara din fabrica se vede acest lucru in multe din poeme. spune in unul un cor de ingeri mi se legana foarte incet in cap. este o etapa noua a unui poet contemporan. | |
| = oarecum | Daniela Șontică [30.May.10 22:04] |
| Multumesc, Stefan. Ete adevarat ca se interevedea oarecum posibilitatea asta, dar oricum este ceva extraordinar ce s-a intamplat cu Marius Ianus. Abia astept sa vad cum va scrie cand se va limpezi sufleteste. | |
| = i. | ioana negoescu [30.May.10 23:58] |
| Surprinzător și foarte interesant. Mă pune foarte serios pe gânduri. Sunt unele întrebări ce mă frământă de ceva vreme în legătură cu felul în care ne jucăm cu creierul nostru, cu sufletele noastre, felul în care ne apropiem de margine și ne aplecăm prea mult peste balustradă. Cred că uneori subestimăm puterea cuvântului. Cred că ne lipsește seninătatea lui. Doar uneori. | |
| = intoarcerea inspre si dinspre matca | Anni- Lorei Mainka [31.May.10 00:11] |
| inspirant articolul tau despre un destin si un om poet. Da, timpul ii va da putere si potecile pe care merge...radicalismul in orice directie duce la fringere...schimbarea se arata intr-o zi anume...ciudat, pe 20 ale lui aprilie este o zi importanta, citiva poeti au mai trecut pragul... ii doresc curaj sa paseasca cararile credintei pina la capat, dar...dar ...suntem oameni, adica furnici cum spunea.... depresiile literare sunt binevenite daca se incarca bateriile literar -si da, toti aveti dreptate: Cuvintul este o arma cu bataie lunga. | |
| = Spranță | Manolescu Gorun [31.May.10 00:41] |
| „Am vazut o minune” spune Cârlea. Cred și sper că o asemenea minune va devei, mai devreme sau mai târziu, cotiduiană. Și nu numai printre scriitori. Și nu numai în România. Revenind la scriitorii români, pare a fi vorba de o adevărată revenire la Sacralitate a generației noi, mai ales a celei de peste Prut (cei de pe aici, de pe meleagurile dâmbovițene, par mai curând a o simula, cu o anumită jenă față de confrații lor și de cititori care ar putea să-i privească cu o ironie departe de a fi binevoitoare, pervertiți de vremurile ce au trecut peste noi de la al doilea război și până azi; dar fiind și mai aproape, în istorie, atât de Fanar cât și de Occidentul secularizat). A da vina, acum, pe globalizarea care, chipurile, rejectează orice trăire religioasă în numele unei secularizări care ne ferește de fundamentalisme, e un nonsens. Se uită astfel că orice nucleu al oricărei tradiții într-adevăr religioase mizează, în primul rând, pe toleranță și compasiune. Și aș da drept exemplu Canada (pe care o vizitez destul de des și pe perioade relativ lungi). Unde multiculturalismul într-adevăr trăiește și nu doar la nivel conceptual. Iar integrarea se realizează prin reguli de civilizație, extrem de stricte, dar liber consimțite; favorizând însă toleranța interconfesională și chiar o penetrare osmotică intra și infra confesională. Personal, fiind creștin ortodox fără a fi un practicant, am avut (și am) senzația și percepția Sacrului și atunci când am intrat (și intru) într-o biserică ortodoxă, și când ascult o muzic de Bach într-o catedrală catolică sau când mă aflu într-o moschee sau sinagogă precum și când într-o dimineață senină văd cum răsare soarele din mare sau ocean sau când mă aflu pe un vârf de munte într-o zi însorită. Și atunci mă pătrund, reamintindu-mi de: „Existența românească nu cuprinde numai lumea de aici, ci și lumea de dincolo…Lumea de dincolo are pentru român o situație stranie față de cea de aici. Te-ai aștepta s-o găsești despărțită printr-un hotar spațial: aici, dincolo. O afli despărțită printr-o schimbare de fire a ființei. Lumea de dincolo, nu e pentru noi «afară» din lumea de aici. Ceea ce ne desparte de ea, este un fel de opreliște internă, de vamă (cenzură transcendentă în termenii lui Blaga), de deosebire de domeniu existențial, de experiență a ființei” . Și „Lumea de dincolo o cuprinde o cuprinde și pe cea de aici. Ea este un receptacol deschis, care cuprinde lumea de aici în toate părțile, o pătrunde, o umple și o împlinește. Lucrurile nevăzute sunt ca și cele văzute, chiar dacă nu sunt date în spațiu” - Mircea Vulcănescu, cel ucis în temnițele comuniste înainte de a putea da întreaga măsură a puterii sale creatoare (ca mulți alții de pe la noi). Iar toate astea mi se întâmplă tocmai pentru că sunt născut și crescut Aici și nu aiurea. | |
| = "s-au călugărit și care trag după ei alți tineri din sfera scrisului" | silvia caloianu [31.May.10 08:42] |
| Eu nu cred in minuni, in fenomene supranaturale, nu pot minti. I-am urmarit aciunile, gandurile, strigatul la cer - pe blogurile sale - inca inainte sa auzim despre ce i s-a intamplat lui G. Vasilievici. Cred ca si M. Ianus a avut mare nevoie de cineva care sa il inteleaga, sa il ajute, sa il salveze... Imi vine greu sa spun acest lucru, dar voi fi sincera: da, calugaria nu e cea mai rea extrema, in care poate ajunge un om disperat (sa zicem asa), oricare ar fi cauzele. | |
| = raspuns | Daniela Șontică [31.May.10 09:30] |
| Va multumesc tuturor pentru citire si mesaje. Cred ca nu doar Marius avea si are nevoie de Cineva care sa ii arate puterea cuvintului si ca in acesta este viata, ci noi toti avem nevoie de asta. Probabil conteaza foarte mult daca suntem atenti la ce ni se intampla. Altfel, ramanem doar niste scribi care mazgalesc in gol pentru oameni care nu au urechi de auzit. Este esential pentru un crestin adevarat sa creada in minuni. | |
| = cineva mi-a făcut instructaj despre cum trebuie să intri în transă | silviu viorel păcală [31.May.10 16:39] |
| "cu gânduri bune, cu smerenie". Asta se pare că a descoperit poetul Marius Ianuș, e mult e puțin pentru el, pentru alții, rămâne de văzut. Eu sincer îmi doresc să descopăr profunzimea scrisului ce va urma. Cu stimă, mi-am spus o părere! | |
| = Cea de-a doua față a lui Ianuș | Yigru Zeltil [31.May.10 19:20] |
| Împlinirea spirituală, pe orice cale ar veni ea, e bine venită. Puțini își dau încă seama de acest lucru, trecând masiv prin "dresajul" societății. E frumos când o depresie este învinsă, când viața oricăruia dintre noi capătă, în fine, sens. | |
| = pe scurt | Leonard Ancuta [31.May.10 20:20] |
| mai de dimineata vroiam sa fac un post separat, in care sa-mi spun singur parerea despre Ianus si deciziile lui. m-am razgandit, fiindca pana la urma nu e mare chestie. nu e nici primul, nici ultimul. ianus are 34 de ani, e inca tanar, nu prea cred in chestii definitive la varsta asta. am cunoscut un pictor, care la 65 de ani isi renega opera si avea puterea sa o ia de la capat. cu alte cuvinte ce face marius aici nu e ceva care sa ne faca sa punem mana la gura asa cum fac babele pe la tara. fiecare are propriile optiuni si libertati. si religia este o cale, da poate parea pentru multi ceva atat de diferit, atat de obtuză schimbarea asta, oprimanta in viziunea unora, eliberatoare pentru cei din interior. la modul in care l-am cunoscut eu, intalnindu-l de 3 ori in viata, pe vremea cand era si mai tanar, dezaxat, dezinhibat in combinatie cu alcoolul si introvertit in lipsa lui, un om al extremelor in functie de stimuli sau lipsa lor, un om creator si dornic de rasturnari, ambitios si care a reusit intr-o masura asta, acumuland in acelasi timp mari frustrari, iata ca vine si spune eu ma retrag din circul acesta si vreau sa ma linistesc. unii acuza, altii aproba. toata lumea spune in final ca-i va fi bine, sperand sa fie asa. eu nu cred in focul care se transformă in apa. eu il stiam pe ianus omul poftelor, omul capabil de libertati macar mentale, de aglutinari de situatie si de intensitate poetică, un om care inspiră si pe nas si pe gură în acelasi timp din sete de viata, gata sa nu uite ca lumea in care traim, realitatea, existentialismul ieftin pomo este viata de cacat, conditia mizera, pluralitatea saraciei si ardenta simturilor in contact cu acestea. si ianus paraseste toate astea pentru bogatia spirituala a lui dumnezeu. o alta aspiratie, o alta promisiune, din intamplarea lui dumnezeu pe pamant care e lumea, in gradina lui dumnezeu ca o mioara blanda pastorita de ciobanii domnului. e ca o schizofrenie chestia asta, sau intoarcerea oii ratacite cum ar spune altcineva, dar mie tot schizoida blasfemica imi pare. si o pierdere de moment in liga celor care vor sa schimbe modernismul, modernitatea, cotidianul destul de subtire al poeticii romanesti actuale. poate o va face de dincolo, dar nu mai vad acea forta salbateca. vad doar chipul unui om obosit, satul sa se lupte cu el insusi si care se lasa ajutat de ceva exterior lui. un om care se preda lui dumnezeu. | |
| + semn | florin caragiu [31.May.10 21:33] |
| Foarte bine scris textul, felul cum surprinde schimbarea si calitativul Intalnirii cu Hristos. Sper ca acest lucru sa se reflecte in scris fara a neglija exigentele artistice, pentru ca acest lucru chiar este posibil. In Logos Adevarul, Binele si Frumosul sunt una. Las un semn de apreciere. | |
| = alte raspunsuri | Daniela Șontică [01.Jun.10 13:47] |
| Cum a spus cineva mai sus, iata un om care se preda lui Dumnezeu. Dar adaug eu ca e un om tare cel care reuseste asta si in orice caz chiar daca nu reuseste sa scrie cu forta tot e un castig personal ceea ce traieste. Dar va reusi sa si scrie bine, are in gena lucrul acesta. Va multumesc pentru semenele de trecere, de citire, ca v-ati oprit sa va mirati pentru Marius, iar unii sa va si bucurati. | |
| + Realmente, tulburator | Vasile Mihalache [04.Jun.10 10:52] |
| Poetul a fost una din dezamagirile lui Cezar Ivanescu, de aceea este realmente un lucru de atentie pentru responsabilitatea manuitorilor de cuvinte prea multi iresponsabili de azi. Ca om il apreciez -acum- imens si pe MI- ca este dovada a celor ce numai Dumnezeu poate. | |