| = ăăă | Monica Manolachi [22.May.10 13:27] |
| "coborî-vor la Steaua Polară pe jos"... plăcut mersul acesta prin galaxie, lipa lipa printre printre. dar ce înseamnă coborâre și urcare? dacă lemnul nereciclat putrezește, parcă se va face cărbune. și da, în ziua de azi, rădăcinile nu sunt de ajuns. vorbim de roots & routes. | |
| = Monica | Vasile Munteanu [22.May.10 14:11] |
| micro și macrodimensiune; desigur, la scară universală, nu există nici sus, nici jos; mai ales în absența unui punct de reper sau a unui sistem de referință; prin urmare, tipul acesta de dezrădăcinare nici măcar dezrădăcinare nu este; pentru că este echivalentul arderii; care și aceasta, la rândul ei, poate fi de două tipuri: interioară și exterioară... șamd... mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [22.May.10 23:44] |
| Îmi place cum aplici teoria probabilităților, „cu precizie” matematică! Și ce admir poate cel mai mult este persistența aceasta asupra (pro)creării. De artă, de poezie. În fiecare vers al tău simt vibrația, mereu ca un „deșteaptă-te, ...!” Ironicul acesta al tău se vrea mobilizator, canalizator... are un scop nobil. „nu te pune la mintea aruncătorilor de pietre aceștia au fost în fiecare generație mulți”! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [23.May.10 06:31] |
| mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și semnul despre; desigur, și pentru. | |
| = Civilizația plasticului viu | florian abel [23.May.10 16:00] |
| Eu văd aici un univers al morților vii copleșiți de materia inertă care acceptă intromisiunea factorului uman progresist tocmai pentru că și-a depășit condiția, conștientă de imposibilitatea supraviețuirii în afara acestuia. Și, dacă materia a devenit conștientă de propriile mutații, în schimb, omul se confundă tot mai acut cu civilizația plasticului, devenind o masă inertă, o mamă purtătoare de prunci morți, de la care speră să afle unde se ascunde viața trădată. Dacă greșesc, nu am făcut nici o greșeală. F.A. | |
| = . | Vasile Munteanu [23.May.10 21:47] |
| poate nici viața nu este altceva, Florian, decât o capsulă (spațială) în drum spre o altă dimensiune; a trăi nu a fost niciodată confortabil, dar, îți dau dreptate, parcă nu a fost niciodată mai sufocant decât în prezent. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| + . | ștefan ciobanu [23.May.10 21:55] |
| : este un poem cu voce. si asta conteaza pentru ca nu ai ce sa reprosezi, o anumita metafora aiurea sau o anumita taiere de vers. chiar si lungimea poemului este la ea acasa. ideea te ia de umeri de la inceput si te insoteste intr-o plimbare. asta ca sa nu te pierzi, asta ca sa nu ''nu te pune la mintea aruncătorilor de pietre aceștia au fost în fiecare generație mulți'' este o tristete a descoperirii de sine, a descoperirii plinatatii din tine intr-o lume goala. | |
| = . | Vasile Munteanu [24.May.10 06:12] |
| goluri mai mari și goluri mai mici, Ștefan; frumusețea unui brad de Crăciun; oameni, globulețe - totuna; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |