| + desfrânarea gândului cu inima | Vasile Munteanu [10.May.10 09:04] |
| un plăcut expozeu extrovertit, o avenutră scriptică ce reușește să-și redobândească la fiecare paragraf echilibrul dintre patetism și sentimentalism; un echilibru generat de conștiința că istoria este deopotrivă povară și iluzie, lirism și existență brută, cunoaștere și imaginație; cuvântul pare că vrea să se transforme într-o parabolă a realității, atât a celei imediate, cât și restrospectiv și anticipativ; el vrea să cuprindă începutul și sfârșitul, să părăsească sinele sub formă de întrebare, să parcurgă axa temporală a existenței și să se întoarcă sub formă de răspuns; un antitetic extrem de estetic, în egală măsură descriptiv și retoric, unul care invită la meditație; este și motivul pentru care mi-am permis să caracterizez acest scurt comentariu ca "desfrânare"; o relație cu sine, reluată și amplificată. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [11.May.10 07:18] |
| vasile munteanu, este o desfrânare și nu între ghilimele, atât cât îmi va reuși, nu cred că pot fi mai siceră de atât, dacă în poezii am inventat, am mințit, aici am momente când spun "stop", nu pot face asta public, cred că am nevoie de ajutor. mulțumesc pentru stea. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [12.May.10 09:42] |
| *** un text meditativ, cu nuante retorice, asumat. e oK! | |