| = timp cernut | Maria-Gabriela Dobrescu [25.Apr.10 23:23] |
| Domnule Emil, știți deja că sunt o admiratoare a stilului dumneavoastră. Am citit cu aceeași emoție cele trei părți postate. O nouă poveste de iubire. Oare Claudiu își va putea ține promisiunea făcută Liviei? Nu-mi rămâne decât să stau prin preajmă și să aștept continuarea. Cu prietenie, maria | |
| = surpriza 3 | Antrei Kranich [26.Apr.10 10:42] |
| descrierile creeaza o atmosfera onirica, in care firul narativ pluteste, detasandu-se de real. inca se mai construieste edificiul narativ, urmand ca de la urmatoarele capitole sa apara tramele ce dau savoare oricarui text bine inchegat. O singura obiectie am: nu cred ca se putea vorbi de imperiu pe vremea lui Caesar, aceasta forma de conducere fiind instaurata de Augustus. onorat de aceasta suita de capitole dedicata mie, cu plecaciune, A | |
| = Re Maria, Andrei... | Emil Iliescu [26.Apr.10 12:53] |
| Maria, știu că întotdeauna ai fost alături de personajele mele. Așa că ele nu te vor dezamăgi nici de data aceasta, când povestea de dragoste a lui Claudiu trebuie să aibă un final fericit! Cu prietenie, Emil Iliescu Andrei, ai deptate, Imperiul se formează mult mai târziu, dar centurionii, pretorii și consulii obișnuiau încă de pe vremea lui Cezar să îl proclame pe acesta Imperator, iar năzuința lor deloc ascunsă, dezvăluită soldaților din subordine, era ca Roma să devină centrul Imperiului lumii. Trebuie să mai ai răbdare pentru a afla în ultimele două părți de ce am intitulat acest text "Sindromul". Cu prietenie, Emil Iliescu | |