| = "Păi mergeam Săptămâna asta, vineri cum a fost ieri." | Alexandru Gheție [10.Apr.10 19:28] |
| As termina la "și de tine mi-era frică să nu mă bată cineva!". Brusc, fara alte explicatii, doar povestea cu pelerinajul... Am remarcat stilul, limbajul, siguranta si naturaletea... Mi-a placut acel "scrie cum vrei", intr-un fel se simte dorinta de a respecta intocmai spusele bunicii, o fidelitate a dialogului de atunci... Mi-a placut, cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = Memoria colectivă | Florentina-Loredana Dănilă [10.Apr.10 20:11] |
| Aceste povești ale bunicilor trebuie păstrate și arătate lumii, ele făcând parte dintr-o memorie colectivă a poporului și nu trebuie să dispară, ci să fie duse mai departe. Frumos interviul, iar subiectul ales astfel încât să se potrivească momentului (Săptămâna Luminată, la o zi după Izvorul Tămăduirii”). Am remarcat și umorul din final „- V-a plăcut mâncarea, soldați? - Daaa! - Să aducă și mâine? - Nuuuuu!” E de admirat faptul că ai păstrat limbajul bunicii. Textul, în ansamblu, cred că ar merita unele mici șlefuiri, pe la dialoguri. Chiar dacă mie mi-a plăcut și așa. | |
| = lui Alexandru | Dragoș Vișan [10.Apr.10 20:33] |
| Sunt încă în mare, mare dilemă. Să șterg sfârșitul sau nu. Bunica mi-a zis că mai pot completa, simțea că nu era ceva complet. M-am gândit că se amintise prea puțin despre bunic, despre soțul ei. Că nu putea merge la Dervent, fiind pe-atunci luat militar la Brăila, trei-patru ani la rând. Chiar și sfârșitul putea părea prea în coadă de pește. De ce să se teamă bunica? Eu cred că și de schimbarea vremurilor. De venirea ateismului, că l-ar fi putut mai apoi compromite pe tataie Niculae, fiind considerată habotnică. Poate că stăteau deja cei din garda filorusă pe la poarta mănăstirii închise, așteptând pe cine să mai ia ca să ducă la Sibir! Curios e faptul că n-am fost nostalgic dând sfârșitul ăsta milităros cu gluma cam răsuflată a lui tataia. Acolo, la armată i s-o fi spălat creierul. A fost forțat să nu mai creadă în tradiții, în vechile valori. Apoi i s-a dat să citească "Așa s-a călit oțelul" de Ostrovski, cartea ajunsă la a cincea ediție în 1955!, în câțiva ani... A fost făcut și primar tataie. Dar pentru unele nu prea îl iartă nici azi bunica, simt eu! Nu-l iartă că a obligat-o odată să mai facă ouă văpsite și cozonaci, să împartă... Nu-l iartă că prea îi poruncea și se enerva pe ea, femeie cu cinci copii, lăsată să se descurce cum putea trei ani întregi... Așa că trebuia să vorbesc aluziv despre firea cam brutală a bunicului meu. | |
| = Florentinei-Loredana | Dragoș Vișan [10.Apr.10 21:00] |
| Îmi pare nespus de bine că ai apreciat interviul meu luat bunicii, de fapt povestirea de azi a mamaie-mii. Frumos ai intitulat comentariul tău. De aceea am dat și explicații de rigoare, pentru că m-a impresionat impresia ta asupra memoriei colective. Tataie Niculae a fost un om și jumătate, se pricepea la toate. Dar când se uita dojenitor la cineva, îl îndupleca imediat... | |
| = O bogăție de sentimente. | emilia gunea [10.Apr.10 22:07] |
| Cata bogație de sentimente aduc în suflete bunicii si ce frumos povestesti ! | |
| = Emiliei | Dragoș Vișan [10.Apr.10 22:15] |
| Mulțumesc mult. Sunt doar bunicii din partea tatălui mei, cei dobrogeni. Pe cei argeșeni-mehedințeni din partea mamei nu i-am cunoscut, au murit de mult! Vă mai aștept, doamnă Emilia! | |
| = de sarbatori | Anni- Lorei Mainka [10.Apr.10 22:38] |
| eu nu am fost la sarbatoarea aceasta, nici nu stiam de ea,dar ai reusit - da, - sa transpui o atmosfera - dialogul este aevea -cred ca acesta e cuvintul - unde sunt ei, unde e caruta.....greul vietii dar la sarbatoare sunt pregatiti sufleteste - deschisi | |
| = . | alexandru moga [10.Apr.10 23:31] |
| parerea mea (subiectiva desigur) este sa stergi textul cand religia devine ca in romania industrie mediatizata cand religia se transforma ca in romania in balci e mai bine sa nu atingi subiecte religioase decat daca esti in stare sa redai o traire autentica spirituala fara sclipici de OTV sau whatever toata media de doua zile peste tot nu se vorbeste decat de acest izvor al tamaduirii pe toate posturile de radio si tv sunt interviuri cu babe semianalfabete pe jumatate sclerozate care isi dau cu parerea si cu multimi imense de credinciosi care vin de la milioane de kilometri sa-si umple butoaiele cu apa asta mai lipsea inca un interviu si pe agonia credinta in opinia mea este o afacere strict personala intima nu un balci cu sarmale oameni isterizati care se imbulzesc sa ce un text religios este greu de scris o poema avand ca tema relatia om divinitate este extrem de greu de realizat dar nu ma baga in seama e o opinie personala si subiectiva oricum marea majoritate gusta astfel de productii | |
| = intre credinta si mediatizare | Anni- Lorei Mainka [11.Apr.10 00:14] |
| Dragos a venit cu stilul sau - cu o fateta autentica - nu a transmis un interviu la tv - si nu cred ca stilul sau are ceva din otv - poate eu am ceva stingaci si poate mie imi plac ptr ca le degust prea rar aceste popasuri din ritualurile zilnice ale romanilor dar acest interviu cum l-a numit el imi place precis il vei cerne si vei pastra esenta.... dar intre original si mediatizare este o diferenta pune cap la cap din zisele si traitele de bunici - bine ca mai sunt si mai poti corecta in text | |
| = de duminica Tomii (geamănul) | Ioan-Mircea Popovici [11.Apr.10 10:33] |
| Sigur că părelnicia fonflerică apărută-n unele comentarii ale acestui text, trăit, necontrafăcut și neliteraturizat, îmi aduce aminte de Kakistocrația lui Dorin Tudoran. Cu altă ocazie, voi intra în detalii. Dorin Tudoran, una dintre figurile marcante ale disidenței anticomuniste românești, crede că: “multe vin și se duc, dar o dată ce am ratat șansa de a dovedi oamenilor că omenia este tot ce ne leagă, umanitatea devine un articol într-un dicționar al derizoriului”. În echilibru cu kakistocratizarea, pe care o trăim, și nepoetica rinocerizare, aș zice: Pietrele Derventului și ale Casianului sunt încă prea tăcute pentru câtă tradiție, viață, sânge, lacrimi și lumină poartă în ele. Oamenii au uitat sinaxarul și calendarul. Cuvânt autentic întâlnesc aicea și textul merită să figureze la cele recomandate. Dacă nu, măcar un pumn de scoici și pietre, pe scara scărarului. Se simte bine săptămâna luminată | |
| = domnului Alexandru Moga | Dragoș Vișan [12.Apr.10 13:14] |
| Măcar ați lecturat aceste rânduri, obscurantiste precum le considerați d-stră. | |
| = lui Anni-Lorei | Dragoș Vișan [12.Apr.10 13:20] |
| Mulțumesc pentru relecturare, pentru spiritul de sinteză arătat față de acest ciclu modest de interviuri, unde eu nu fac decât să țin povestitoarei-autor partitura în față, ea fiind vioara întâi, așadar nefăcând conștient jocurile stilistice, la ospățul de vorbe dat de bunică-mea! | |
| = lui Ioan-Mircea | Dragoș Vișan [12.Apr.10 13:28] |
| Îmi vine atât de ușor, lăsându-mi comentarii pe schițele numai transcrise (cu vreo zece întrebări de-ale mele) după povestirile mamaiei Dica, după ce d-stră interveniți cu o viziune surprinzătoare! Faptul că îi apreciați vorbele acestei femei înțelepte, iar apoi faceți legătura și cu viziunea din celălalt text, scenariul meu despre Dervent, pe care mi l-ați comentat atât de poetic, mă încurajează o dată în plus, ca să continui pe linia redării autenticității gândirii oamenilor de rând. | |