| = Felicitări Carmen | Amelia Mociulschi [10.Apr.10 16:33] |
| Excelentă analiză a viziunii Ionesciene asupra universului interior uman și a comunicării, mai bine zis a lipsei acesteia, în lumea actuală. este tristă concluzia situației ființei contemporane ce este înconjurată de ostilitatea creată în fond de ea însăși și se alienează în ceeace ar fi trebuit să fie ultima salvare visul. citind materialele tale m-a cuprins dorința să caut prin repertoriul teatrelor piese de Ionescu. Pentru că mi-au trezit dorința de a le revedea nu numai cu ochii minții prin lectură. Felicitări Carmen! | |
| = Impresii după un eseu foarte bine documentat | Dragoș Vișan [10.Apr.10 17:11] |
| Autorul "Farsei tragice" (1970), Romul Munteanu și autorul "Luptei cu absurdul, București" (Editura Univers, 1971), Nicolae Balotă au demonstrat printre primii cum teatrul absurdului poate fi văzut precum o alegorică mandală a societății contemporane. Eseul tău, Carmen Duvalma, este fundamentat mai întâi pe simbolurile multiple generate de spațiile locuite bachelardiene. Eugen Ionescu mizează, într-adevăr, precum precizezi de la un moment dat, pe opozițiile închis-deschis, exterior-interior, pornind însă de la E.A. Poe, Gogol, A. Jarry, A. Artaud și F. Kafka. O demitizare a concepului de axis mundi, am putea spune, o teroare spațială mai mult simulată, onirico-revelatoare, o reverie a însângerării sufletului care face șmotru în urma neputinței de a comunica, de a asculta. Pentru trezirea de catharsis în voința biciuită a spectatorilor. | |
| = draga mea | Anni- Lorei Mainka [10.Apr.10 17:31] |
| am terminat in sf de citi medalionul, rusine mie, dar timpul nu are timpul meu, si imi e bine la capatul patului tau, cind scrii eseul de fata - o mare realizare - eu ma rusinez venind atit de tirziu in pagina | |
| = Amelia, Dragoș, Anni-Lorei... | Carmen Duvalma [11.Apr.10 15:11] |
| Amelia, mă bucură faptul că eseul a avut efect asupra ta. Personajul ionescian nu are unde să se refugieze, poate tocmai crearea acestui univers ostil îl face pe Eugen Ionescu să fie încă atât de actual.Doar noi trăim în mijlocul unei lumi ostile, nu? Dragoș, am interpretat demitizarea și simbolurile în diferite piese ale autorului. Teroarea spațiului devine angoasă existențială, individul fiind atacat din toate părțile, dar și din interiorul său alienat. Anni-Lorei, mă bucură trecerea ta pe aici, sper să reușim să ne vedem curând. | |