| = Vremuri tulburi | Calotescu Tudor Gheorghe [06.Apr.10 10:47] |
| Au fost vremuri tulburi...credinta nu era permisa...nu ma mir ca asa ceva a ramas in suflet ca o intrebare fara raspuns;doar durere si mirare. In vremea aceea suletul nu era considerat... si totusi din poezie rezulta ca nici acum nu poti intelege raul ! Raul exista si il vei purta pururi in inima de copil. Interiorizare si zbucium...o poezie necesara. | |
| = Am citit și... m-am crucit | Vali Slavu [06.Apr.10 11:21] |
| Poate mă făceam că nu observ această tentativă de poezie, dar nu pot fi de acord cu ipostaza de bau-bau în care o prezentați pe acea dăscăliță. Mesajul este ambiguu. E greu de înțeles care "vremea aceea", cum puneau copiii un cadou în penar... Pentru mine e și mai greu de înțeles de ce vă încăpățânați să scrieți versuri cu rimă, când nu stăpâniți deloc prozodia. Iau la întâmplare o strofă: "Dar ochii ageri ai dăscăliței văzură cruciulița bietei fetițe." Cine rimează cu cine? Doamne, rău le mai compuneți! | |
| = Aștept alte comentarii... | Elisabeta Gîlcescu [06.Apr.10 21:03] |
| Cât de scurte au fost clipele care au dat sens viții m4ele și care m-au marcat pentru totdeauna! Poezia este simplă și adevărată. Poate că simplitatea ei te-a deranjat... Iertat să-mi fie entuziasmul meu neînfrânat pentru o asemenea simplitate, într-o poezie pătrunsă de nostalgie, tristețe și durere, închinată primilor ani ai vieții, trecători și nestatornici... Pot învăța în timp și alte tehnici de compoziție... Sunt deschisă oricărei provocări. | |
| = Poezie? | Rodean Stefan-Cornel [07.Apr.10 08:02] |
| De regulă sunt receptiv la cererile colegilor și văzând apelul dumneavoastă prin care cereți comentarii la acest text, dacă tot am trecut pe la atelier, îmi spun și eu părerea. În primul rând, în opinia mea, nu orice comunicare în scris a unor idei se poate numi poezie, chiar dacă ideile respective sunt interesante (iar emoțiile autorului sunt reale), chiar dacă textul este așezat pe câte 4 rânduri cu pauză după fiecare asemenea grupare, chiar dacă unele rânduri sună puțin din coadă. Deci, textul de mai sus, în opinia mea nu este poezie, nici din punct de vedere al conținutului nici ca formă. Adică, ar fi fost cât de cât o realizare poetică (mai bună sau mai puțin bună) dacă, în textul respectiv se găseau câteva figuri de stil și dacă el "curgea" într-un anume fel, sporind emoția dată de acele figuri de stil. Deși eu nu am pretenția că scriu poezii (doar epigrame și diferite versificări satirico-umoristice), pentru cultura mea generală și pentru situația că poate mă voi apuca și de așa ceva, am citit (aș putea spune chiar "studiat") despre chestiunile pomenite mai sus... ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Cu cele mai bune gânduri, Cornel Rodean | |
| = Mulțumesc. | Elisabeta Gîlcescu [07.Apr.10 15:57] |
| Mulțumesc pentru comentariul atât de convingător, fără să-mi rănească și să-mi înfrâneze entuziasmul spre poezie... | |
| = Mulțumesc. | Elisabeta Gîlcescu [07.Apr.10 16:53] |
| Mulțumesc frumos, D-le Calotescu. Ați fost îngăduitor cu poezia mea. Nu credeam ca va avea un asemenea impact în rândul cititorilor. Vă doresc ca timpul să fie îngăduitor, prielnic și lin, și nicicând să nu gustați din amarul pelin din unele comentarii. Hristos a Înviat! | |
| = Mesajul sau forma? aceasta este întrebarea... | Val Eugen [08.Apr.10 17:14] |
| Orice "comentarii" ale poeziei depind de opinia comentatorului referitoare la ce este mai important pentru acesta: "forma sau mesajul?". Dar se spune: "e ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune...". Eu consider că un "mesaj puternic" poate suplini o "formă mai puțin inspirată". Succes în continuare. | |
| = Directivele... | Miclăuș Silvestru [10.Dec.18 14:27] |
| ... "epocii de aur" erau puse-n practică și de învățători, profesori, pedagogi, funcționari, și mai cu seamă de membrii P.C.R.; eram copil, abia primisem o "medăliuță" religioasă, legată cu ață în jurul gâtului... înțelegeți ce am simțit când mi-a fost ruptă de la gât? de dna învățătoare. Tot respectul pentru munca dascălilor dintotdeauna, dar comportamentul unora în acea perioadă, a lăsat mult de dorit...Oare nu am plecat cu toții de la "Cățeluș cu păru' creț", de la GRÃDINIȚÃ? O poezie ce nu e poezie o să stea în atelier, adevărat. Totuși, acceptați-o ca pe o poezie nereușită, poate a unei copile de 9 ani... ea a numit-o poezie... Sunt mulți dintre scriitorii consacrați, ce scriu "versuri albe",ce nu sunt pe-nțelesul tuturor, adevărate "filozofii", poate sunt și bine plătiți pentru ceea ce scriu; sunt mulți artiști ai cuvântului ce vor să demonstreze că vulgaritatea este o artă, mai mult...! Dnă E. Gîlcescu, luptați pentru ceea ce vi se cuvine. Îndemnul meu este să scrieți mereu ceea ce simțiți, cum simțiți... ceea ce va fi bun, va fi apreciat și de cei cu mult spirit critic; ceea ce nu va avea valoare artistică în fața criticilor, ar putea avea totuși valoare pentru cei care au aceleași simțăminte ca și dv. ... cum au cerut și alte persoana, cer și eu cu un politicos "vă rog frumos", nu-mi treceți comentariul la offTopic... ... sunt înscris pe site-ul Agonia din ianuarie; mă străduiesc să particip cu scrieri. Le voi relua în toamnă, sper, pe cele lăsate în Atelier, pe masa de lucru... am pe desktop în fața mea, ori de câte ori deschid pc-ul acea Fojgăială ușoară, la care nu mai participă nimeni, și nimeni nu zice nimic... ce valoare are?... ar fi bine de-nlocuit cu "ceva mai acătării"... e doar o propunere! Un salut creștinesc pentru toți "Cristos a înviat" cu mulțumiri și respect Silvestru | |
| = Poezia mea... | Elisabeta Gîlcescu [09.Apr.10 15:17] |
| Poezia mea e viața mea, dar unii o transformă în armă îndreptată împotriva mea. Poezia mea reprezintă un drum parcurs sau o viitoare treaptă, unii o reprimă și îi adăugă obstacole, gropi… Poezia mea are conținut, formă, unii nu vor să mi le recunoască… Pot spune că prin poezia mea m-am spovedit și m-am împăcat cu mine însămi, regăsindu-mi pacea și liniștea, sufletească, iar unii nu vor să-mi dea Sfânta Împărtășanie… Vocea mea a fost pașnică, fără să rănească pe cineva, dar am fost pusă la zid, pentru că am renunțat la ritm, rimă și reguli de versificație. Arghezi a scris proză versificată, Ionel Teodoreanu a scris poeme în proză, adevărate, nu romane, Bacovia a scris versuri de plumb… Și au trăit, bucurându-se de stima și admirația noastră. Aș vrea ca și poezia mea, chiar dacă nu strălucește la prima citire, să nu desfigureze moral pe nimeni… | |