| = varianta de sarbatori :) | Flavia Muntean [02.Apr.10 20:01] |
| de Înviere – ziarul de pe masǎ deschis la “Decese” | |
| = nota zece | Cristina Rusu [03.Apr.10 10:02] |
| îmi place poemul tău Ioan. un haiku veritabil. eu personal văd în acest poem o tihnă. mi-am imaginat o zi liniștită de duminică, cînd lumea vine de la biserică, iar un bătrîn, care nu mai poate bate atîta cale pînă la biserică, din cauză că nu îl mai țin picioarele stă pe laviță și ascultă clopotul. așa am văzut eu poemul întru închinare vieții. bătaia clopotului în zi de sărbătoare. să ai sărbători luminate și un Paște fericit! bia | |
| = Dangăt de clopot | Florentina-Loredana Dănilă [03.Apr.10 11:09] |
| Și mie mi-a plăcut foarte mult. Dacă ar fi să mă exprim ca maestrul haikuului românesc, aș spune că are paradox. Cuvinte simple, dar care te pun pe gânduri. A propos de imaginație, eu am „văzut” în haikuul tău o absență, cea a bătrânului (neapărat, dar nu știu de ce) care, de regulă, răsfoia ziarul. Acum doar vântul îi întoarce paginile. De ce? Să fie oare plecat la biserică sau clopotul acela să fi fost tras pentru el? Desigur, și varianta Cristinei se poate imagina, cu toate că eu nu asta am simțit de prima dată, citindu-l. Un haiku reușit, felicitări Ion Rășinaru. | |
| = Asocieri sonore | Dragoș Vișan [03.Apr.10 11:43] |
| Asocierea sonoră între foșnetul ziarului uitat pe laviță și dangătul clopotului vine spre sensibilizare mea, care mă urnesc cu greu să mă duc la biserică. Este pentru mine, dacă nu și pentru alții, o nesesizare a faptului că din Cartea Vieții o să fiu șters. Paștile Domnului, Paștile! Măcar acum să mă trezesc! | |
| = Dragoș Vișan | Florentina-Loredana Dănilă [03.Apr.10 15:16] |
| Nimeni din Cartea Vieții nu va fi șters, câtă vreme...încă mai e vreme. Așa că trezește-te! Nu-i prea târziu. Ion, scuze pentru comentariul (aparent) pe lângă subiect. | |
| + . | ștefan ciobanu [03.Apr.10 16:03] |
| : e chiar vizual acest haiku. ca o poza bine facuta. prin ultimul vers ai redat un sentiment de liniste. ziarul acela rasfoit se vede, se aude. de parca toate lucrurile s-au oprit din forfota, suspendate de sunetul clopotului. cititorul ramane cu un sentiment nostalgic, de deja vu pe care nu si-l poate explica. sarbatori luminate | |
| = acolo | Anni- Lorei Mainka [03.Apr.10 21:05] |
| se aude viata si finalul in trei versuri | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [03.Apr.10 21:24] |
| *** n.b. un micropoem vizual, de exceptie. felicitari!.. Sarbatori fericite! | |
| = Ecou târziu... | Ion Rășinaru [03.Apr.10 21:49] |
| În seara asta trăiesc două bucurii: Bucuria învierii domnului nostru Isus Hristos și bucuria pe care mi-ați oferit-o voi dragi colegi răspunzând ultimului dangăt. Flavia mă bucur ca textul postat de mine a fost sursă de inspirație pentru un poem de strictă actualitate. Bia ca întotdeauna citești printre rânduri scormonind după toate sensurile pe care le poate sugera un poem. Clopotul este o chemare (indiferent dacă îl auzim sau nu) de-a lungul întregii vieți și dincolo de orizontul ei. Florentina după cum sugerează și titlul, clopotul este tras pentru cel care cu puțin timp înainte îl citea.Comentariul tău la commul lui Dragoș nu mi se pare pe lângă subiect. Dragoș ai intuit bine asocierea sonoră, eu am văzut foșnetul ziarului ca un ecou al dangătului de clopot. Ștefan am încercat să redau o imagine vizuală și auditivă generate de permanenta chemare a clopotului. Faptul că ai recidivat mă îndreptățește să cred că am reușit. Mulțumindu-vă pentru aprecieri, doresc tuturora ''PAȘTE FERICIT'' Ion, | |
| = Un semn... acolo | Ion Rășinaru [03.Apr.10 22:12] |
| Anni mulțumesc că ai trecut prin cele trei versuri în care am încercat să redau viața și moartea așa cum m-am priceput și eu. Petruț semnul lăsat de tine mă încurajează să perseverez în căutarea de noi imagini. PAȘTE FERICIT Ion, | |