| = despre ulița lupilor | Doru Emanuel Iconar [26.Mar.10 16:46] |
| Mă tem că ulița lupilor de-aici trece doar prin pădure, cărarea crescută de capcanele puse de lord sau cea bătută de cei doi îndrăgostiți, pe când ulița mea era în plin Cluj. Mi-ați trezit curiozitatea deși, după cum vă cunosc, teamă mi-e că finalul e trist. Dar să nu anticipăm. Avem răbdare până la capătul „uliței”. Doruleț | |
| = Doruleț, ulița ta... | Emil Iliescu [26.Mar.10 23:18] |
| Doruleț, ulița ta din Cluj m-a frapat prin rezonanța numelui. De aceea ți-am promis că voi scrie o proză cu acest titlu. După cum bine știi, orice potecă din pădure poate da într-o uliță de sat... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = O nuvelă construită pe tehnica intertextualității Juliei Kristeva și a parodiei | Dragoș Vișan [27.Mar.10 09:11] |
| Un discurs elegant, ca în poemele baladești ale lui Ștefan Augustin Doinaș, sau cele "Trei povestiri" de G. Flaubert. Apar în mod programatic fraze ritmate și rimate. Precum în proza scurtă a lui Mircea Nedelciu, sau precum în "Istoria ieroglifică" a principelului și academicianului Cantemir. Suspansul este întreținut ca pe vremea minnesingerilor. Iar legenda a lordului Garryck Darnell, a Vanessei și a Rebeccăi, apoi cea a iubirii interzise dintre Kegan și Marcia - frați vitregi (fiii lordului Garryck) - se termină brusc, cu un final deschis publicului, ce poate continua acest nou "Divanul persian" sadovenian, adică reimaginându-se discuția lui Pacey cu Milordul său, tânărul Scott, fratele bun al Marciei. Craven e un martor al discuției lor, dar și un alter ego al autorului. Cei doi naratori implicați, vânătorul Pacey și Scott, la care se adaugă și martorul naratorial, apar și dispar atât de armonios, de firesc în fața noastră, de parcă ar fi chiar niște actori ai commediei dell'arte. Plutește o indeterminare a punctului culminant, în care se produce un hybris (nu neapărat incest, ci conflictul lui Oedip cu tatăl său, numai că aici e vorba de un fiu de lord bastard). Or chiar nu știm cu certitudine că s-a întâmplat la modul fizic, cum a decurs duelul tată-fiu, ceea ce mă face să cred că această nuvelă este o replică splendidă la "Păcat" de I.L. Caragiale. Am fi în stare să-l vedem și pe bastardul lui Garryck în culori sumbre, însă Pacey și fiul lordului, Scott, nu o fac deloc. Ceea ce înseamnă că este rescrisă în profunzime tragedia lui Oedip, dar și a legendei "Soarele și luna", că viteazul Kegan și-a lăsat dâra semnificantă în pofida renumelui tatălui său. Ca un Moogly al lui Rudyard Kipling, și Kegan poartă în sine umanismul, jertfirea de bună voie. Excepțional discurs narativ, iar subiectul merită zăbava minții și a inimii, ori, de ce nu, pentru dumneavoastră, continuări pe măsură, într-o nouă carte! Succes maestre, de fapt vă consider nașul meu literar, știți de ce! | |
| = D-le Vișan, modul exhaustiv... | Emil Iliescu [27.Mar.10 12:08] |
| D-le Vișan, modul exhaustiv, în care ați comentat proza mea, posibilele filiații epice, sunt dovezi că ați intuit perfect dramatismul acelor întâmplări din niște vremi în care poezia era regină. Inițial, promisesem prietenului meu, Doru Iconar, un text despre Ulița lupilor din Clujul lui drag. Dar m-am văzut în imposibilitatea de a plasa în orașul transilvan acțiunea ce-mi umbla prin minte ca un bărzăune. Mi-am zis că firul epic s-ar mula perfect pe trăirea creatorilor de vers din timpul marelui Will. Asta însă m-a obligat ( mare chin, recunosc!) să abordez și eu în oarece rimă și ritm cursivitatea textului. Dacă am reușit, m-aș bucura mult! Oricum, proza nu se termină aici, ar mai fi ascunse prin ungherele camerei mele vreo două părți...Sper să le descopăr, fiindcă niciodată nu am scris un text până la capăt, pentru ca apoi să-l postez. Ele au crescut din partea întâi, până ce am simțit că cercul trebuie să se închidă. Mulțumesc pentru vorbele minunate și pentru citire! Cu prietenie, Emil Iliescu | |