| = . | Ecaterina Bargan [17.Mar.10 08:55] |
| sincer, nu imi suna deloc bine ratacito si maiastro, desi o fi un fel de expresivitate transmisa prin ele. cantece rosii suna bine, cum si ciocnirea lor. am eu ce am cu rosul. citita in intregime, poezia pare extrasa din registrul in care scrii de obicei, adica stiu ca iti poti construi textele mai bine de atat. | |
| = Kati, sincera sa fiu | Adriana Lisandru [17.Mar.10 09:05] |
| eu sunt destul de multumita de textul asta - cel putin deocamdata. si mi se intampla destul de rar, crede-ma. insa acum simt ca am reusit sa spun ce aveam de spus. la imperativele acelea am recurs pentru a spori efectul elegiac. parca nu le-as indeparta. dar, fireste, se aplica si aici regula "daca doi iti spun ca esti beat, cel putin iti faci o cafea." multumesc. :) | |
| = scuze...chiar am nevoie de o cafea | Adriana Lisandru [17.Mar.10 09:22] |
| de vreme ce am ajuns sa vorbesc de imperativ cavd povestim de substantive. dap. | |
| = are | Raul Ionut Coldea [17.Mar.10 09:28] |
| are un aer de măreție de neexplicat poemul acesta. Mie îmi place mult cum e construit, îmi place starea (aproape) suprarealistă. Când am citit prima dată mi s-a părut că seamănă cu o oglindă spartă, făcută cioburi și reconstruită. Oglindirea realității personale în acest univers imperfect, dar sincer, revelează adevăruri, este (poate prea mult spus, e adevărat) expresie a catharsisului. | |
| = multumesc, Raul | Adriana Lisandru [17.Mar.10 10:43] |
| cand am scris, chiar nu m-am gandit ca va iesi ceva aproape de suprarealism...dar ai dreptate. | |
| = Ada-Li ! | Aurel Sibiceanu [17.Mar.10 11:09] |
| Iaca, am "ciugulit" și eu din tăcerile tale, din acest cântec în cântec... Asta nu înseamnă că te voi ierta vreodată pentru ce mi-ai spus, anume cum că ești doar un cititor... | |
| = Aurel | Adriana Lisandru [17.Mar.10 11:34] |
| iti trimit flori! :) numai iarta-ma. oricum, nu mintisem. asta sunt. multumesc de trecere. | |
| + . | nica mădălina [17.Mar.10 11:47] |
| deși pe fond genul acesta de discurs nu este dintre preferatele mele, cum nici simbolistica sa, dar cum una este gustul și alta să recunoști când, în lumea și specificitatea sa, un text este construit fluid, aproape muzical, fără colțuri asupra cărora, ca și cititor, să îți vină să intervii, prin înlocuire sau eliminare, punctez asta, așadar: articularea curată, fermă, sprijinită pe o ritmicitate intrinsecă, și nu indusă tehnic; tonul coerent, nostalgic, fără să fie zaharisit; tandrețea strigătului final, cu acele vocative care, întorcându-mă la gust, mi-au plăcut, întrucât, spuse astfel, fac cât declarații întregi. | |
| = Mădălina, ce pot sa mai spun?... | Adriana Lisandru [17.Mar.10 11:58] |
| binecuvantata fie insomnia acestei nopti. onorata! | |
| = o muzică mai mult decât plăcută | rosculet ioana catalina [17.Mar.10 14:44] |
| "se ciocnesc două cântece roșii,amândouă se sparg" e frumoasă muzica emanată de această poezie.Eu nu-mi permit să comentez...spun doar ce simt după ce citesc ultimul vers:frumos! | |
| = Ioana Catalina, Liviu Nanu | Adriana Lisandru [17.Mar.10 15:08] |
| Ioana, ce inseamna "nu imi permit sa comentez"? eu doar par o scorpie (uneori), dar sa stii ca nu prea... (sa nu mai spui nimanui, am muncit pentru imaginea asta:P...) ma bucur ca ai auzit muzica. Liviu, multumesc pentru bulina rosie. :) | |
| = vai ș-ăleu! | Adrian Firica [17.Mar.10 15:24] |
| Adriano, autoareo... ți-au luat-o dorurile landra?! ai baterist? că restul coardelor harphei văz că le ai. cum ar suna bine: Muza din Șchei?! | |
| = poem cu analizele la zi | Anni- Lorei Mainka [17.Mar.10 15:32] |
| Lisandra cu doruri si pui in palma cita tulburare in cuvinte unul linga altul madalina are pana de critic original obiectiv | |
| = re Adrian Firica | Adriana Lisandru [17.Mar.10 15:35] |
| nu, Muza din Uzina 2...e mai pomo, nu crezi? | |
| = Anni-Lorei | Adriana Lisandru [17.Mar.10 16:58] |
| un comentariu scurt si sensibil, care mi-a facut deosebita placere, multumesc, Lorei. | |
| = "ciugulind din tăcerile mele ca dintr-un șirag" | Alexandru Gheție [17.Mar.10 18:03] |
| "se ciocnesc două cântece roșii, amândouă se sparg" - versul asta m-a dus cu gandul la nichita cu ale lui "doua cantece lovindu-se, amestecandu-se"... mi-a placut mult poemul, parca se inalta cum un cantec de sub coaja, e ca o nastere a poeziei. versul final m-a atras cel mai mult, acel "drum rasturnat", o imagine deosebita a mersului inapoi... cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = Rătăcit-am! | Dragoș Vișan [17.Mar.10 18:40] |
| Ca în "Câtecul Singurei", ce dă titlul unui volum bilingv, româno-francez, de Ion Caraion! Splendid. Pentru că Singura vorbește. Și nu va mai fi atât de Singură. Cuibărirea păsării oarbe în seara ce-ți crește în piept, tăcerile-rozariu (mătănii), ale Singurătății penele, ai ei puii, tulpinile volburii frumos mirositoare din care-ți faci umbrare și naiuri, acele de foc ale neliniștii ce se potolesc, puținul cernut și împărțirea boierească când oferi festinuri de cuvinte, ciocnirea ouălelor-cântece în apropierea Luminii renăscute, înălțarea Singurei cu genunchii de flori... Și fluierașul, trilul Măiastrei, pe-un drum răsturnat. | |
| = Poem | Liviu-Ioan Muresan [17.Mar.10 18:43] |
| deosebit, cuvinte frumoase și bine strunite, simț poetic, nuanțe, glas muzical. O plăcere lecturarea. LIM. | |
| = re: Alexandru Ghetie, Dragos Visan & LIM | Adriana Lisandru [17.Mar.10 20:05] |
| domnilor, intre numele Lui Nichita si cel al lui Ion Caraion, simt ca incep sa devin stravezie... va multumesc pentru gandurile frumoase. | |
| = un "memento mori".... | lucaci sorin [17.Mar.10 23:38] |
| poem simplu dpdv al constructiei, dar viguros cu o incarcatura semantica aparte, l-am lecturat prima oara pe alt site, acum l-am recitit cu aceeasi placere | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [18.Mar.10 00:41] |
| *** un poem simplu, natural, tonic, aparte. felicitari! retin>se ciocnesc două cântece roșii, amândouă se sparg, de sub coaja lor se înalță Singura cu genunchii de flori. | |
| = re Sorin Lucaci, Petrut Parvescu | Adriana Lisandru [18.Mar.10 11:20] |
| Singura va multumeste, domnilor, pentru semnul lasat langa cuibul sau. | |
| = un fel de "ciocolată Jesus" dinspre Tom Waits | Adrian Firica [18.Mar.10 14:16] |
| ciugulind din tăcerile mele șirag de mătănii numai tu ai rămas cuibărită-n seara care-mi crește din piept sub zăpezi neatinse pasăre oarbă numai cu penele volbură prin care-și fac umbrare și naiuri ale tale și-ai tăi pui pe care-n palmă-i port și-adorm pe niște ace de foc ale tale grădinile sângelui din puținul cernut la masa oaspeților ce ciocnesc două cântece? Roșii amândouă se sparg sub coajă te-nalță singură rătăcit-am să-mi fluier a drum răsturnat măiastr-am rămas în genunchi de flori | |
| = Ciocnesc două cântece cu Adrian | Nicolae Popa [18.Mar.10 16:15] |
| http://www.youtube.com/watch?v=1wfamPW3Eaw În sănătatea Adrianei! | |
| = damen blues | Adriana Lisandru [18.Mar.10 16:29] |
| unii barbati pur si simplu merita iubiti! :) din cand in cand... domnilor, eu pe cine invit acum la un blues? | |
| = tu, Caleidoscopul | Dana Stefan [18.Mar.10 17:05] |
| tu răscolești, jucându-te translucid, dicționarul de simboluri al oglindirii tale, stârnind imaginea unui anume anotimp parcă încastrat tenace într-o spirală pentru a multiplica memoria clipei, pe care să o așezi spre păstrare, iremediabil, în ființa ta.. Linea | |
| = Clar de inimă | Mihai Robea [18.Mar.10 19:50] |
| "ca dintr-un șirag de mătănii" poate ar merge mai bine într-un singur vers poezie adevărată | |
| = @Dana Stefan, Mihai Robea | Adriana Lisandru [19.Mar.10 15:12] |
| Dana, trecerile si semnele tale au o lumina aparte, mereu. multumesc. D-le Robea, da, ar merge, asa fusese in forma initiala, poate ca voi reveni la ea. bucuroasa de apreciere. | |
| = @ Boris Marian | Adriana Lisandru [19.Mar.10 19:31] |
| multumesc, domnule Boris, pt acest comentariu asijderea. :) | |
| + rătăcito | Monica Manolachi [20.Mar.10 14:03] |
| Am citit de mai multe ori și las acum și un semn. Plutește pe aici un inefabil cum rar se întâmplă. Probabil este o blândă separare a sacrificiului de ceea ce se sacrifică, așa încât rămân doar cântecele roșii, fluierătura (îmi amintește de Eu când vreau să fluier, fluier), expresii ale unei trăiri învolburate, prin care în mod tainic se trasează drumul, început sau conceput ca o rătăcire. Strofa a treia e foarte frumoasă. Legat de secvența “șirag / de mătănii”, poate că ingambamentul vrea să spună că nu este un șirag oarecare, dar și dacă ar fi într-un singur vers nu cred că și-ar pierde din sens. | |
| = re: Monica Manolachi | Adriana Lisandru [20.Mar.10 21:00] |
| multumesc, Monica, pentru citire - si mai ales pentru recitire! :) si pentru bunavointa de a mai lasa o lumina sub aripa Singurei. | |
| = adriana lisandru-coloana | Nache Mamier Angela [23.Mar.10 14:52] |
| un poem expresionist,inspirat pe fond de traire interioara intensa dupa lectura resimtim rezonanta grava a melancoliei si a unei dureri devastatoare se degaja un mister brâncusian evident si un stil care are "coloana"!(vertebrala ori infinita) ca atare trecem peste unele versuri care ar trebui "decupate" mai scurt de ex: as scrie : ale tale penele volbura/ din care îmi fac umbrare si naiuri | |
| = @ Angela Nache Mamier | Adriana Lisandru [23.Mar.10 23:34] |
| aaa, fireste ca versurile pot fi asezate/reasezate, probabil ca asta se va intampla dupa necesara perioada de racire a poemunui. :) va multumesc pentru lectura si semn. ma bucur sa va revad in pagina mea. | |