| = si daca (mama lui de enter)... | Lesenciuc Teodor [16.Mar.10 21:12] |
| ... inceputul acestui fragment mi-a placut, de asemenea si modul in care ai reusit sa adaugi nota de mister. curge, usor de citit, cu exceptia pasajelor pur medicale care mie mi se pare ca ingreuneaza inutil, n-ai nevoie de ele ca sa fi reala. per total, ca unul care n-a citit pana acum decat ultimele doua parti, e o poveste interesanta, dintr-o lume pe care tu o cunosti bine. cel mai mult mi-a placut monologul/dialogul dintre cele doua personalitati ale Luizei, puctul culminant daca ma-ntrebi pe mine. vreau sa-l mai citesc odata de la inceput ca sa pot veni cu pareri mai pertinente... | |
| = medicalele astea | Roxana Sonea [16.Mar.10 21:19] |
| medicale. Hm. As putea scoate neurotransmitatorii, dar de hormoni si feromoni cred c-a auzit toata lumea. :) eh, partea asta cu misterul e subterana in primele parti, mi s-a zis ca-i nuvela-jurnal si nu puteam sa raspund ca-mi distrugeam finalul. Tare frustrant. :) Incepe ca un film normal, cu studenti la medicina, betii si triunghiuri amoroase, citit tot odata retii detaliile, dar altfel e postarea asta fragmentata e deficitara, dar daca online asa cere, asa postam! :) | |
| = si, in plus (ca mor de nu zic...) | Lesenciuc Teodor [16.Mar.10 21:20] |
| eu asa schimba titlul. "The pursuit of happiness" e unul dintre filmele mele preferate si titlul e prea asemanator, sunt sigur ca poti mai bine de atat, poate ceva in romana... | |
| = titlul | Roxana Sonea [16.Mar.10 21:29] |
| hm, uite de ce-mi place mie (iti dai seama ca n-o sa-l schimb ca singur argument fiind ca e filmul tau preferat, esti culmea :)) ) mie-mi place ca sintagma asta se gaseste inclusiv in constitutia americata. ei nu cauta fericirea "search of..", nu o asteapta, cum face mai degraba romanul (ca si moartea, traiasca Miorita), ci o vaneaza, o urmaresc, genul de: ia-ti arma si darama toate usile, de parc-ar fi ceva material. de aceea-mi place, sugereaza un drept la fericire, si pe undeva, asta se intampla cu personajul principal, Luiza. Ea urmareste obsesiv o idee, si pana la urma gaseste aceasta fericire absoluta, nu crezi?:) mi s-a sugerat ca si titlu "Arcusul" dar parca e prea simplu. Ma mai gandesc, dar in principiu mie-mi place cum e acum, oricum nu inchid cutia cu sugestii, iti dai seama, sunt deschisa la ele, doar sa-mi placa si mie. | |
| = erata | Roxana Sonea [16.Mar.10 21:33] |
| americana* chiar | |
| = Fericirea | Florentina-Loredana Dănilă [16.Mar.10 21:54] |
| Roxana, mi-a plăcut textul, cu toată apăsarea subiectului. Interesant, de altfel. Ai creionat soluția extremă în căutarea fericirii, căderea în tine însuți, atunci când ceva-ul căutat nu vine din afară. Interesant și finalul, fuga către Dumnezeu, prin intermediul preotului, lăsată totuși ca un semn de întrebare. Personal, m-aș fi oprit la „și tot aștepta ca ceva în ea să-i spună că da”. Detaliile medicale nu îmi par exagerate sau inutile, aș zice că sunt- folosind o expresie matematică - necesare și suficiente. Titlul nu îmi spune nici mie mare lucru. Poate pentru că prefer titlurile în română. Aș fi optat pentru un titlu simplu, aproape banal, cum ar fi „Luiza”, dar sigur asta e o chestiune de gust. Per ansamblu, povestirea este incitantă, condusă bine de același condei iscusit pe care ți-l cunosc. Felicitări! | |
| = bun... | Lesenciuc Teodor [16.Mar.10 22:20] |
| cu "medicalele" ai dreptate in textul de fata, nu ies asa tare in evidenta..., dar eu ma refeream in general. ca titlu... "partitura in doua suflete" sau "instrument de suflete" sau pur si simplu "cadavrul mintii cu melodii", in fine, ceva in care sa introduci "nebunia" instrumentului muzical in descoprirea iubirii si apoi in moartea ei. da, sunt la curent cu legislatia USA cu privire la "dreptul de ati descoperi propria fericire". e insa greu sa vezi o alegere cognitiva in acea minte mai mult fracturata si posedata decat capabila de decizii. eu am avut impresia ca "nebunia" i se intampla Luizei. nu invers. mi-am amintit, mi-a placut "iluzia" folosita de tine, asa ca-i poti spune si "iluzie de suflete" (neaparat doua, si nu cred c-ar trebui sa fie cu accent, zic eu) :D friend, remeber? | |
| = Florentina | Roxana Sonea [16.Mar.10 22:44] |
| Multumesc, Florentina! :) Ca prozatoare stii foarte bine subteranele unui text, si ca intotdeauna, parerea ta e binevenita si importanta. Ideea din final e tangentiala unei caderi in religie, dar e mai mult un fenomen de domeniul spiritualului privit pragmatic, si oarecum cu un picior in fantastic. (sa-l deconspir, sa nu.. se pare ca am fost prea ambigua). Partea buna e ca lasa loc de o continuare. Am fost sfatuita sa merg mai departe, intrand in fantastic. Phu, imi fac curaj. Sa vad ce fac si cu titlul asta... :) | |
| = hm, theo | Roxana Sonea [16.Mar.10 23:14] |
| partitura in doua suflete suna bine. :) ramane, multumesc. :) eu zic ca Luiza, desi ciudata (trebuie chinuit cititorul :) i se dau mai multe indicii, false, bune, mascate), deci Luiza poarta o discutie logica in prima parte cu Ada, apoi cautarea ei e una cognitiva, pe baze materiale, il cauta intre studentii de anul 5, vaneaza :) obsesie sau nu, faptul ca ea isi da seama ca are ideile delirante, ca-si recunoaste devierea, spune ca ea nu e bolnava, asa cum am lasat sa se creada in rest, pentru a lamuri problema in final. Cei cu adevarat bolnavi nu-si recunosc boala. Apoi cand il intalneste, il primeste in interior (secventa sarutului din fata facultatii). So, you see, din punctul ei de vedere, it makes sense, e fericita, deci protejeaza fericirea aceea. Chiar daca medical pare dubla personalitate, ultima parte lamureste ca nu este un caz medical, ci unul de natura spirituala, care e intr-adevar, posedare. deci titlul ar functiona, ca nu suna bine si lumea-l vrea in romaneste, e alta poveste, sa nu le amestecam. :) voi trece la cel in romaneste, multumesc de sugestii! :) si of course ca friend! dar povestea e in micile detalii, sa n-o stricam :) | |