| = *** | Adriana Marilena Simionescu [14.Mar.10 22:50] |
| " un scaun alb cojile unei zile zgribulite și o licoare care-i spunea adevăruri " Există ceva comun între duminici ca și între poeți, mai ales seara, un moment al melancoliilor ca "o dulce sminteală" și-mi place mult cum ai spus-o rememorând fapte ce s-au petrecut într-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat, ceva între tandrețea ceaiului și tăria alcoolului. < Nancy en hiver, une neige mouillée Une fille entre dans un café. Moi, je bois mon verre, elle s'installe à côté On s'est connus au café des trois colombes, Aux rendez-vous des amours sans abri. On était bien, on se sentait seuls au monde, On n'avait rien, mais on avait toute la vie > :) Ama | |
| = Cezara | Adriana Lisandru [14.Mar.10 23:14] |
| ca un martor ce-am fost, pot spune ca ai surprins excelent...ce era de surprins. foarte mult mi-au placut primele doua strofe. | |
| = slăbiciuni | Maria-Gabriela Dobrescu [15.Mar.10 00:08] |
| rara, deși ne propunem, nu putem să ne ținem întotdeauna de cuvânt. da, și mie mi-au plăcut primele două strofe. deși nu am fost acolo, am aflat că nu "știi niciodată când..." maria | |
| = les cafe des trois colombes | cezara răducu [15.Mar.10 16:21] |
| adriana, am fost surprinsa placut sa aflu aici versurile unei melodii pe care o ascult foarte des.cred ca e vorba de legaturile acelea invizibile intre poeti si intre duminici. multumesc, imi faci o mare bucurie de cite ori vii, adriana, as mai fi rams dar timpul nu prea e prietenul meu. poate mai suprindeam si alte idei despre poetii singuri. cine stie, de mai adunam vreodata...cu drag, maria, timpul poetilor nu cunoaste orele.tu stii asta cu drag voua, din cafenea, rara | |
| = Direct | Dragoș Vișan [28.Mar.10 16:55] |
| Un poem-profil de poet, la care este atașat un mesaj vizual scurt, bizar în final. Interesantă perfuzarea versurilor cu sânge. Și metafora din primul vers. Și personificarea oximoronului "dulce sminteală" din strofa a doua. Și întrebarea din literatura universală, pe care, discret, o lași fără de răspuns aici. Lumini și umbre - poate umbrele înserării pe chip - în a treia strofă, dau evanescența licorii portretului masculin. Finalul este spectaculos, anticipat de imperfectul ERA, din primul vers, pentru că așa se întâmplă cu poeții (să nu devină obicei de breaslă!). | |
| = dragos | cezara răducu [28.Mar.10 22:01] |
| multumesc pentru comentariu.chiar m-a incintat modul in care ai detaliat. cu drag, rara | |
| = Da :) | Liviu-Ioan Muresan [04.Nov.11 20:40] |
| chiar e interesant. Și plauzibil. Cu siguranță mai bine construit decît al meu. E mai subtil. | |