| = Un deznodământ neașteptat | Daniel Ionuț Vasile [14.Mar.10 15:21] |
| Am citit cu interes schița dumneavoastră. Textul acesta are capacitatea de a te implica emoțional, cu toate că, ar putea spune unii, episodul în sine nu expune tocmai o dramă în adevărata accepție a termenului – de regulă, cititorul este atras de situații conflictuale mai intense. Dar asta nu înseamnă neapărat că întâmplările de acest gen, oricât de mărunte ar părea, nu pot impresiona deloc. Astfel de subiecte au farmecul lor. | |
| = Dorința de a chinui ființe lipsite de apărare | Liliana Pintocara [14.Mar.10 15:35] |
| Prin schițele mele vreau să pun în evidență latura josnică umană și că nu numai viața unui om este importantă. Am văzut deunăzi un clip postat pe un site în care un copil chilărea un câine. Un mic demon. Urăsc caracterele infecte ale unor oameni și violența. | |
| = Multumesc pentru citire. | viorel gongu [14.Mar.10 21:38] |
| Am mai citit o dată și nu știu dacă am lăst semn. comentariile se"mișcă" încet, așa că, după ce mi-ai trezit o amintire, am revenit și am citit pentru a treia oară, concluzionând: Nu ne ridicăm la nivelul lor. | |
| = mortala imoralitate | Valentin Boeru [18.Mar.10 12:51] |
| Doar plecându-ne privirea și sufletul la nivelul ochilor și sufletului cu care suntem analizați de celelalte viețuitoare putem fi mândri de statutul de ființe superioare. Dramele lor sunt dramele noastre. Modelul după care ar trebui să evoluăm este cel al creatorului. Valorile pe care ar trebui să le exteriorizăm ar fi normal să fie cele ale modelului . Eticheta de favorizați ai destinului ar trebui să ne creeze responsabilități față de tot ceea ce poate fi descris ca inferior nouă. Constatăm mult pre des că raporturile au fost și sunt inversate desconspirând slăbiciunea, perfidia, urâțenia noastră. Suntem specia cea mai vulnerabilă din tot regnul animal. Distrugem ireparabil din prostie, aroganță, ambiție, orgoliu, lașitate. Dacă Dumnezeu ne-ar lua ceea ce ne oferă statutul superior, am fi prima specie care ar dispărea. Rațiunea fără valențe profund morale este cea mai teribilă armă, iar iubirea deviza tribunalului interior cu care judecăm realitatea. | |