| = ecoul catre Grig Salvan | viorel gongu [10.Mar.10 17:36] |
| Un joc de lasere, din plin Ascunde totul ca-ntro boare, Parfumul Florilor de Crin Il stiu, e mare incantare Dar ...nu adue-n casa riul, Plin de parfum si de fiori Ca-n el, dulceata si veninul Te otravesc, dual, si-n zori Nu vei mai sti nici de chemare, Nici de-ai chemat, sau dac-a fost, O umbra,doar, de la o floare Iti va ramane intrun rost. | |
| = Ecoul ecoului către Viorel Gongu | Grig Salvan [10.Mar.10 23:23] |
| Floarea de crin e lumina curată din noi Floare de Crin e fiecare din Doi Ea e pentru noi Potirul Sfîntului Graal Marea Căutare și Scopul Vieții Final Floarea de Crin e Bucuria de a trăi Frumusețea din noi și Lumina ochilor vii Floarea de Crin e imboldul de a cînta De a dori... și temeiul de a visa... Foarea de Crin e jocul minții suav Fiorul Sublim și Cîntecul Inimii grav Floarea de Crin e Speranța de-a fi fericit Visul de Iubire ce va trăi infinit... | |
| = Dulce este chemare Florii ce nu ofera nimic, decat iluzii | viorel gongu [11.Mar.10 17:15] |
| Abordarea acestui ritm de a scrie poezie este un semn cert ca "mireasma" a ajuns in narile tale. Daca vrei, citeste poezia mea despre liliacul si floarea de crin. Pe obraz, un sarut , de la un tovaras de suferinta pe "agonia". | |
| = De ce să nu recunosc... | Grig Salvan [11.Mar.10 18:27] |
| ... bărbătește că ai dreptate, ca întotdeauna, de alfel. Dar mă las conștient furat de tot ce e "joc sublim de iele", de fantasme ce mă ridică deasupra "noroiului" brut al vieții cotidiene,de amăgiri superbe, de iluzii frumoase...căci...cum spunea cineva: "O iluzie frumoasă e tot ce ne poate oferi viața mai deosebit" în rest "Toate-s praf...", vorba lui Eminescu.Tiparul meu e Emirul din "Noaptea de decemvrie" a lui Macedonski și Prințul din "Mistrețul cu colți de argint" de Doinaș adică bărbatul capabil de a impune realității frumusețea viziunii sale...Și acum recunoaște și tu că feminitatea înspăîmîntătoare (în sensul nobil!)și forța de emanație în cuvînt a acestei feminități supreme a unei flori de crin nu poate să nu tulbure paroxistic sensibilitatea unui bărbat care trăiește cu o pasiune "mortală" viața și mai ales dragostea.În asemenea împrejurări rare mă recunosc "de iubire învins" cum spunea "cineva".Te asigur că am citit la vreme "liliacul" tău îndrăgostit, poem de o mare forță tragică, atît de copleșitoare încît am preferat să tac decît să nu fiu la înălțimea trăirii.I-am înțeles perfect resorturile și am com-pătimit alături de el. Îți întorc sărutul tău pe obraz, cu aceeași dragoste bărbătească,Grig | |