| = Irizații din cimitir. | viorel gongu [01.Mar.10 07:17] |
| Poezia degajă aerul unui romantism profund. Miezul poemului, el însuși poem, este protejat cu gingășie de prima și ultima strofă, prima ca un preludiu, ultima ca un postludiu, schimbând ordinea versurilor din prima strofă. Poamul nu degajă nimai sensibilitate și tristețe, ci devoalează și un priceput în a dirija orhestra ce o are sub baghetă. | |
| = Mulțumesc, Viorel Gongu | Grig Salvan [01.Mar.10 14:39] |
| pentru gingășia cu care te-ai apropiat de mica mea elegie, pentru profunda înțelegere și rezonarea pe aceeași lungime de undă... de data aceasta...ca și de alte dăți, de altfel.Mă bucur că ai sesizat romantismul profund, sensibilitaea și melancolia care-mi caracterizează nu numai scriitura ci și felul meu de a fi în această viață.Eu cred că marea poezie este elegie!sigur, uneori ne și amuzăm,mai ironizăm și autoironizăm, mai persiflăm și autopersiflăm...dar marea poezie din toate timpurile a fost profund elegiacă.Și la mine...ca și la tine de altfel, cîndva vreau să mă opresc mai mult asupra textelor tale și a romantismului lor profund. Iar ca formă ai sesizat construcția rotundă, imi place mișcarea circulară care închide frumos un mic univers.Mulțumesc încă o dată | |