| = . | Leonard Ancuta [26.Feb.10 18:39] |
| destul de fortat, as spune. ideea nu-i originala, apoi vad cum se cauta poezia de ex lichid de om de calitate artificiala (aici e clar ca artificiala asta e chiar artificial in context, deci un soi de metaforizare fortata) apoi vine avea tot capul taiat - cum vine TOT capul? apoi capul taiat in sine mi se pare cumva, dar ar fi putut fi salvat prin ceva. dar ce urmeaza nu salveaza, doar cuvinte rasareau din vene e de o banalitate ingrozitoare, de incepator as putea spune - scuze ca ma exprim asa, dar e bine sa iti mai arate cineva cum ca.. de altfel nu vreau sa fiu rautacios, eu sunt pentru cauza nobila. de asemenea si demodata e la fel de ca artificialul semnalat, e in plus, nu face sens. cu scuze daca lezez orgoliul cuiva, dar sper sa nu fiu tratat ca vreun anapoda. | |
| = . | emilian valeriu pal [26.Feb.10 18:41] |
| Un text extrem de prost, cu multe clisee. Imi pare rau nu pot accepta expresii gen lichid de om, miros a singuratate. Iar titlul... Imi pare rau, pe textele tale bune au intrat multi. Eu zic ca textul asta ar trebui sa-l stergi. Normal, nu e nevoie sa ma asculti. Dar, citind acest text, imi aduc aminte ca am citit texte la oameni nebagati in seama mai bune decit asta si acum imi pare rau ca nu le-am remarcat. | |
| = leonard, emilian | cezara răducu [26.Feb.10 19:25] |
| nu am să-mi justific textul.din principiu.cum bănuiesc că și voi procedați la fel în atari situații.apoi nici nu aș putea să justific sau să explic o secvență de viață. ea se întâmplă neregizat. iar percepția diferă. leonard, nu văd rostul orgoliului și nici a insinuării cum că cineva trebuie să-mi arate....o cauză nobilă cere mult sacrificiu. emilian, nu voi șterge. cum bine ai remarcat. nu e poate cel mai bun text al meu, dar paradoxal, conține cea mai mare doză de realitate. accept orice lecție de poezie pe care o primesc.și sunt de acord cu tine. sunt texte mult mai bune decît ale mele și care pot fi remarcate. dar, cred că și tu ești d acord cu emaptizarea existentă între membrii agonia. ma opresc aici. mulțumesc pentru comentarii. | |
| = Rețetă pe șervețel de hârtie sau străinul care vine în mine | Călin Sămărghițan [27.Feb.10 10:11] |
| Uf, ce aglomerație! Iarăși o să calc pe cineva pe bătături. Cineva spunea că dacă vrei să știi dacă o poezie se susține, să o citești dimineața. Că sângele unui om poate fi de ”calitate artificială” e un gând lovit cu unghia în pereții de sticlă, dar depinde din ce parte a acului privești. Dacă ești la capătul ascuțit, se prea poate să te simți gol ”până la idee”. Pe orificiul îngust și lung ca un tunel vine străinul. (Îmi amintesc că unele facțiuni religioase sunt împotriva transfuziei ori a implanturilor, tocmai ca să nu-ți aduci un străin în tine, dar se pare că Rara speculează această idee la nivel poetic.) Poți să ai tot cotul julit, ”tot capul tăiat” ori tot spatele o vânătaie și atunci din vene răsar surprize, iar din molecula străină de sânge ți se poate înfige în inimă o mână străină. ”Cine mai crede”? Poetul? Pe vena artificială de plastic vine sânge străin și-ți aduce cu el singurătatea și atunci condeiul rămâne suspendat: ”moartea nu e decât o decorațiune interioară”. ”Demodată”. E și secvența poetică de cel mai mare efect. Concluzia e una singură: există poeți pe val și poeți care rămân. | |
| = cât de străini suntem | cezara răducu [27.Feb.10 10:38] |
| sau câte molecule de singurătate ne decorează interiorul.este interesant că atunci când te simți lipsit de orice idee, apar întotdeauna larve noi care se așează cuminți în sânge așteptând să crească în om alte iubiri sau poate alte singurătăți. mulțumesc, călin, pentru transfuzia asta de liniște primită într-o dimineață cețoasă.de parcă timpurile s-au întors cu fața în jos. ps:voi fi și azi la cisnădioara, ascunsă sub o pălăriuță de soare. cu drag, rara | |