| + Am citit întotdeauna... | Emil Iliescu [26.Feb.10 23:59] |
| Am citit întotdeauna cu interes textele pe care le-ai postat. Nu am făcut niciodată un comentariu, fiindcă voiam să mă conving dacă prima impresie (foarte bună) va fi augmentată și de alte texte. Și așa a fost. Fragmentele simple, dar pilduitoare de viață, pe care le așterni pe hârtie poartă în ele girul sensibilității și al cunoașterii profunde a locului cuvântului în propoziție. Dialogurile sunt dinamice, iar fizionomia personajelor este dublată, în mod indubitabil, de onomastica lor. Eva, prima creație divină, pură, ajunge în lumea neagră a prostituției, fratele Tincăi nu se putea numi decât Titi Bosul ( o părere, poate doar Bosu' ar fi fost mai expresiv!), stăpâna casei de toleranță nu se putea numi decât sugestiv madame Claude... Ai sensibilitate atunci când textul o cere ( "Pielea ei avea nuanțe violete. Ochii scânteiau precum nisipul pe care pica luna. Zâmbetul îi înflorea rar printre dinți, ca o floare de colț. Când îi povestea Evei despre ținutul ei, i se aprindeau ochii. Acolo pașii se pierdeau și drumul ți-l arătau stelele"). Așa încât nu pot decât să te felicit pentru acest text. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Mulțumesc maestre Emil Iliescu | Amelia Mociulschi [27.Feb.10 10:11] |
| Mulțumesc mult, maestre Emil Iliescu. Mă simt foarte, foarte onorată de aprecierile dumneavoastră. | |
| = imagini de neuitat, ochii vii! | Anni- Lorei Mainka [06.Apr.10 15:04] |
| o lume desenata in carbune, trecerea Evei prin viata, dialoguri bine ticluite, comparatii originale, m-ai impresionat, ma bucur ca te-am descoperit prin pagini | |