| = "cicatricile tale sunt virgule vesele într-o frază lipsită de sens" | Alexandru Gheție [21.Feb.10 11:44] |
| duminica nu vorbesti niciodata despre moarte. "o taci". se creeaza aici o poezie a imaginilor reusite in versuri fragmentate, sparte de puncte (chiar "virgule vesele"), atmosfera e una grava, iar linistea asta care umple cuvintele nu are rolul de a diminua starea de transa in care te duce poemul. am remarcat asocierile intre starile fiintei si natura, inima zapezii morfolita de soare, absenta ploii in duminicile tacute... Si amintirile de demult care iau forma unor duminici cu miros de vin, naftalina, tamaie... Mi-a placut! | |
| + . | nica mădălina [21.Feb.10 12:02] |
| paragraful patru l-aș fi văzut în alt text, pentru că rupe cumva coconul pe care în rest l-ai țesut fără nicio dâră de efort. îmi pare că acest gen de punere în discurs, pe lung, și nu pe înalt, avantajează o expresivitate mai pregnantă. deși atașată subteranelor, corporlaității, chinului, nu este apăsătoare, la nivel de impresie pe care o lasă după lectură. poate grație sintaxei limpezi. de asemenea, strunită, eliberată de accentuări inutile. toate acestea fără nevoia sau pretenția de a reinventa roata sau cuiul, la nivel stilistic. mi-a mai plăcut gestionarea comparațiilor, faptul că doar în primul paragraf există un "ca", în rest ele insinuându-se fără a fi anunțate prin particule lexicale specifice. | |
| + pai azi e duminica si chiar miroase a tamaie naftalina si vin | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| eu as mai taia din poem, motiv insa care nu ma impiedica sa-l instelez, pentru ca-n proportie de 95% imi place. cu alte cuvinte, as renunta la strofa numarul 4. efectiv strica finalul. nu sunt multe poemele care-mi plac in structura asta: care au ca vers final adica, insusi titlul. pur si simplu asa e superb. comparatia cu linistea si osul de caine mi-a placut foarte mult, denota o stare de zbatere si o cautare indelungata, instinctuala fiecarui om, asa cum si cainelui ii sta in instinct obiceiul acela. apoi, continuarea mi se pare nespus de fericita, si anume ideea cu secretele. (indraznesc sa spun, cu ocazia asta, ca da, dorintele ascunse de cele mai multe ori se indeplinesc :) ). imi place adica incapsularea nevoii de liniste intr-un obicei al copilariei. apoi libertatea ca un pumn, indraznesc sa spun ca empatizez teribil de tare cu acest sentiment. | |
| = l___ja___l îmi place | Ecaterina Bargan [21.Feb.10 12:39] |
| adriana, chiar de la prima lectura am perceput acest text ca fiind unul foarte bun. iar sintagma aleasa pentru titlu, mi se pare cea mai reusita din text. uite ce mi-a placut in mod special: doar o mână de carne sub care te strângi ca hârtia în foc. de mult nu mai vorbești despre moarte. o taci. sapi liniștea ca un câine după osul ascuns. e la un timp libertatea ia formă de pumn închizi ochii și aștepți lovitura. duminica nu ploua niciodată. textul este oricum unul bine construit. te invidiez. zâmbet. | |
| = Adriana Lisandru | Ottilia Ardeleanu [21.Feb.10 13:18] |
| Cursivitate, multă trăire sub parafa stilistică. Începutul: "duminica nu ploua niciodată." se încheie, ca în cerc, tot acolo: "duminica mirosea a tămâie naftalină și vin. duminica nu ploua niciodată". Mi-au plăcut stările exprimate prin: "libertatea ia formă de pumn", "sapi liniștea ca un câine după osul ascuns", "o mână de carne sub care te strângi ca hârtia în foc". Frumos! Ottilia Ardeleanu | |
| = va multumesc mult | Adriana Lisandru [21.Feb.10 14:06] |
| Madalina, Claudiu, aprecierile venite dinspre voi chiar au fost o surpriza. :) Katy, nu ma invidia...:) asta e unul din textele pe care mi-as fi dorit sa nu-l fi scris. Alexandru, Ottilia, bucuroasa de semnele voastre. sigur ca sunt constienta ca textul poate fi imbunatatit stilistic. dar, recunosc, asta e ultimul lucru la care m-am gandit cand l-am scris... o sa ma intorc asupra lui (mai ales asupra acelui paragraf discutat/discutabil si care, de fapt, a generat intregul) cand literele se vor mai racori. | |
| = Ada_Li | Aurel Sibiceanu [21.Feb.10 14:56] |
| Așa cum este acest poem, eu îl văd întreg; nu aș mai schimba nimic și bruma de "retorică" din textul acesta mi se pare chiar necesară. De la o vreme și eu sunt nomad duminica, și nu numai, între picăturile mele de sânge... Aștept, poate o minune... | |
| = re: Aurel Sibiceanu | Adriana Lisandru [21.Feb.10 16:35] |
| iata cum vii tu in intampinarea comoditatii mele...:) piei, ispita! :) | |
| = ca un ciorchine | Raul Ionut Coldea [21.Feb.10 19:20] |
| multe imagini frumoase, construcții ce nu ar putea respira dezlipite una de cealaltă. O țesătură sensibilă și puternică totodată. Din punct de vedere stilistic îmi plac punctele. E un întreg univers construit din alte universuri. Un poem ca un ciorhine de struguri. Felicitări! Raul C. | |
| = Raul, | Adriana Lisandru [21.Feb.10 19:30] |
| tu esti un cititor atat de perseverent si rabdator, iar eu un comentator atat de lenes, incat uneori - sincer iti spun - mi se face rusine, cand le pun in balanta. :) ce sa mai zic? mai spun doar ca te citesc intotdeauna si astept un prilej sa (ghici?)...astept...astept. :) | |
| = o gestionare atentă ... | Teodor Dume [21.Feb.10 19:31] |
| un text aparte (de stea, desigur) care bucură încă de la prima citire. impresiile, mai pe larg, le-am lăsat în partea cealaltă. sunt fericit să am ocazia lecturării unui astfel de text, deși nu sunt adeptul formei, chiar și experimental vorbind. multă stimă, teodor dume, | |
| = Teodor | Adriana Lisandru [21.Feb.10 23:25] |
| multumesc mult pentru aprecieri, dar, daca putem vorbi de o "gestionare", atunci n-a fost una constienta (probabil ca atunci as fi scris un text mult mai slab) si cu atat mai putin una "atenta". dar asta nu inseama ca nu ma bucura dubla ta trecere prin duminica cea fara de ploi. | |
| = o dată, de două ori... să fim serioși: niciodată! | Adrian Firica [22.Feb.10 20:41] |
| intri-n priviri trupul gol mână de carne strângi ca hârtia-n foc degete pui trăind departe și-aproape te-ntinzi pe lucruri auzi. se macină sângele pentru o clipă 'ntrebi ce gândește zăpada între fălcile soarelui nu mai vorbești despre moarte taci. sapi liniște câine după osu-ascuns erai copil copiii puneau dorințele pe care le ții în secret se-mplinesc. azi e de făcut de la un timp libertatea-i o formă de pumn închizi și-aștepți nu-ți mai amintești nicio rugăciune odată. știi una cu îngerul mai spuneai Tatăl Nostru și-ntrebai ce-ți aduce când va fi să coboare din cer îți doreai o carte cu poze. duminica mirosea a tămâie naftalină și vin nu ploua niciodată... durerea umflă sub piele un șarpe sătul căutându-și culcuș arunci îi faci loc ești balon înalți văzutele cicatrici sunt virgulele vesele-ntr-o frază lipsă cu sens. | |
| = re: Adrian Firica | Adriana Lisandru [22.Feb.10 20:55] |
| daca-i vorba despre stele, sufla-n ele. :) mi-a placut noua fatza a ultimei strofe. desi, insist, de aici fraza tot lipsita de sens se vede. multumesc. | |
| = niciodata , da!!! | Anni- Lorei Mainka [10.Mar.10 14:09] |
| moartea. o taci las un semn, sunt muta de admiratie fata de asemenea texte si cred ca iar nu voi mai pune pe site, prea am citit azi texte simtitoare, poetice , m-au prins de git, abea respir de ginduri | |
| = re: Anni-Lorei | Adriana Lisandru [10.Mar.10 14:28] |
| dupa un asemenea comentariu, si eu abia mai respir...de uimire! :) multumesc mult. | |