| = pe alocuri destul de amuzant. | alina livia lazăr [20.Feb.10 21:25] |
| Sper că nu jignesc iar pe cineva, nu mă interesează persoanele, eu comentez despre ce văd scris, deci cuvintele: astfel, am REMARCAT câteva expresii și cuvinte frumoase, nu exprim nicio părere, le las pe ele să vorbească o dată în plus. NOUTATE DE ULTIMÃ ORÃ SCRIITOR OPTZECIT MAI ESENȚIAL însuși crezul artistic al scriitorului cu zâmbet arthurian de când s-a născut e științific întocmită, rămânând incompletă e o primă confruntare a eului poetului, aflat la scăldat o întrezărire a vicleniei demonice prin frunzișul unui nuc PRIVIREA EPICIZANTÃ care în subtext (“pe furiș”) un drept susținător (de țeapă drăculească) care în 2008 și-a sărbătorit centenarul – după cum remarcă și autorul cărții slujbă foarte avantajoasă din care va demisiona după o lună | |
| = Pentru Alina Livia Lazăr - un insignifiant semn de carte | Dragoș Vișan [22.Feb.10 16:36] |
| Poem scris pe data de 19 februarie 2010, pe care-l dedic aniversatului L.I. Stoiciu: Arcana I. Magicianul. Coșarul pe-o Casă-a morții (arcană ricoșată spre Manole... eonii cernelii) În loc să mă mai doară pe drum gestul frământării unor intoxicați de trufie (cu propriul monoxid sau dioxid de carbon) + disperarea dintr-o casă ce-ar trebui să fie o Carte Românească/ curte brâncovenească/ cetate basarabeană deschisă dialogului + mă doare-n cot de altercațiile regizate de cățeii șleahtei miticului Manole… ...Esca...A./...Lesko...A. + de tipăriți (scriindu-și doar jurnalul parizian cu poze și prin manualele alternative de istorie critică precum și de limba cu literatura personal stâlcite) + de-acest arhitect zis postmodernist/ postdecembrist/optzecist/șaptezecist/ șaizecist ca și de-alde Dumitru micu’ proletcultistul = de ambii cincizeciști (vezi volumul încă din ’63 – strânsura lor de flegme și lichele) Îmi voi reteza compasiunea și mă voi cocoța iute cu tinerii mei colegi coșari pe șarpanta internautică de unde auzim oricum vorbe grele venite meschin din partea acestor prea josnici gângavi suspuși/interpuși printre noi – brutalii plăcintari-dovlecei Încă le-auzim strigătele amenințările insultările la adresa sutelor și sutelor de mii de vii/morți (agonizanți) cititori ce nu știu tot și-anume că ostracizarea rapidă nu-i cuprinde azi numai pe unii încondeiați (asociați uneori de-a valma cu ei la cataramă însă neprinși cu sutele de leii murdari însă șterși cu gravitate din “Istoria” pe 400(0) de ani debitată de Manu melan-omul perfidiei eonilor/paraleilor lui mameluci pe scena SuSuRului clădit interbelic ajuns acum de două parale) pentru că lista lui Manole… ăsta/Esca ce va fi de urgență dată jos vine încă și călcă precum tăvălugul pe toți cu șenila A amuțit cândva hornul dar o să scobesc de negreală pe degeaba acest loc irespirabil ca să le interpun gingival fumu’-n dantura ce-o să le iasă pe nasul scurtat de Constantin Cantemir mai întâi lui Nicolae M. (zis Milescu Spătaru acoperitu’/ cârpitu’ prin Berlin și Paris după ’89) Ventilații c-Ogranza să zboare odată spre vest de pe la noi Ați văzut pe-Animal Planet cerneala caracatiței – cum o mai decupează murena îi ia între fălci călimara și-i mănâncă brațele în rotație chiar dacă ele o mai îmbrățișează (așa-i și cu acedía mauso-le...éilor sau a Manole... eonilor) Aici duhnesc toți nervii din craniu casei scribilor prin fante administratorilor Mogoșoaiei morții lui Marin Preda… ce distrug chiar azi traiul unora/altora prin atacuri psihotronice tot din partea fostei gazete a lor de perete cu eonii lor mari și tari puțind Încât mi-oi adăposti pielea sub unghia încarnată (aia, de la degetele mici ale picioarelor) aproape stâlcit luat în bocanci ca să nu mă îmbâcsesc în timp ce vă povestesc Iară voi Berevoi neorbiți de miros încă furioși pe orbita mea dezaxată ce înconjoară casa morții c-un cordon voi da voi îngerilor neîntunecați urmăriți-mi văzul pedestru agățat pe-acoperiș ca-n Praga pe Strada Alchimiștilor Scap dintre oasele mâinii drepte globul de ghicit fericirea altora nu a noastră Văd în țăndări ochi încruntați c-aș vrea să-i rănesc pe încuiații Ma(g)noli... ieiiiii ieiiiii lieiiii leilor măcar de vor amuți din 2010 Vom da cu funingine-n mutrele casei morții capilor acestei rețele Voma-i-ar afară pereții De ce-n éii?! Den’ aia! Ciunga-mi baghetă-n neputință, sau scurta de mână a succesului fără profit lasă libertate destulă aripilor, forței log(ate)_aritmic să se frângă...-n balans înfiorând spleenul invers Vărs tot Plecați plecați Vărs peste ce-i dinăuntru în vatra ăstora asfixianți Vărs foc și-i potopesc Valea mamelucilor lăsați tinerilor Decenei liberă calea Miroase. Stric gen după gen. Și specia, familia, gâtui capul clicii deUS (semnează strâmb un ultim sued din Cehia, Golemul) | |
| = . | Mihai Robea [23.Feb.10 00:55] |
| un articol care se vrea interesant, nu se stie niciodata pe ce scena are ilarul casting ..nu as fi trecut, dar m-a frapat ceva, al optulea rand de jos in sus..invocati un nume in bataie de joc, altceva nu ma intereseaza..nu sunt poet/scriitor, ci tanchist..si uneori ma mai plimb cu el prin orezarii, feresc panselutele, dar nu intotdeauna chinezii. | |