Comentariile membrilor:

= Despre condiția umană
Dragoș Vișan
[10.Dec.18 14:27]
Este un studiu foarte documentat, pe care îl citesc dintr-o răsuflare. Corifeii Școlii Ardelene s-au identificat, după cum afirmați, cu Ahasverus - "Mai mult, cărturarii ardeleni se identificau, ca români supuși opresiunii habsburgice și maghiare, cu „evreul rătăcitor“, adică apatrid. În Țiganiada lui Budai-Deleanu se regăsesc aceste trimiteri, ca și alți autori (George Barițiu, Andrei Mureșan)". Maria Țvetaieva spunea în secolul al XX-lea că și poeții, mai ales pe timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, se simțeau niște exilați. Ce părere aveți, dacă sunteți informat bineînțeles, despre cartea lui Mihail Sebastian, "De două mii de ani..."? De ce nu e considerat un document relevant pentru istoria rezistenței în fața fascistizării Europei? Mărturisesc faptul că lecturarea ei m-a făcut să mă revolt asupra lui Nae Ionescu (Ghiță Blidaru), dar să înțeleg și faptul că Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu i-au fost devotați prieteni lui Mihail Sebastian, iar în măsura în care puteau, căutau să-i domolească pe liberalii care puseseră pe tapet eronatul numerus clausus, pe legionarii anarhiști sau pe sfătuitorii întunecați ai lui Carol al II-lea și Ion Antonescu. Am citit foarte recent un articol în Magazin istoric despre episcopul Bucovinei, care l-a făcut pe Antonescu să renunțe la trimiterea vagoanelor morții spre Moghilev. Acest articol este scris de către un evreu recunoscător, care trăiește în Israel. Din JURNALUL lui Mihail Sebastian lipsește totuși, într-un mod supărător, perspectiva salvării, acest îngust coridor fiind datorat și politicienilor noștri din 1942-1944, care nu l-au lăsat pe Hitler să facă ce voia în această parte a Europei. Sebastian insinuează, și asta nu pot să i-o iert, că la bombardarea Bucureștiului de către nemți, la sf. lui august 1944 ei voiau să producă un holocaust al tuturor evreilor rămași în Europa (sic!). Parcă nu mureau și romani... Adică, în concluzie, degeaba se luptaseră cei de la conducerea Romaniei ca Hitler să nu-i extermine pe evrei, că de fapt Hitler doar tergiversa momentul, la care s-ar fi azvarlit la lupii și Ion Antonescu, regele Mihai etc.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Despre condiția umană	Dragoș Vișan [10.Dec.18 14:27]
Este un studiu foarte documentat, pe care îl citesc dintr-o răsuflare. Corifeii Școlii Ardelene s-au identificat, după cum afirmați, cu Ahasverus - "Mai mult, cărturarii ardeleni se identificau, ca români supuși opresiunii habsburgice și maghiare, cu „evreul rătăcitor“, adică apatrid. În Țiganiada lui Budai-Deleanu se regăsesc aceste trimiteri, ca și alți autori (George Barițiu, Andrei Mureșan)". Maria Țvetaieva spunea în secolul al XX-lea că și poeții, mai ales pe timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, se simțeau niște exilați. Ce părere aveți, dacă sunteți informat bineînțeles, despre cartea lui Mihail Sebastian, "De două mii de ani..."? De ce nu e considerat un document relevant pentru istoria rezistenței în fața fascistizării Europei? Mărturisesc faptul că lecturarea ei m-a făcut să mă revolt asupra lui Nae Ionescu (Ghiță Blidaru), dar să înțeleg și faptul că Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu i-au fost devotați prieteni lui Mihail Sebastian, iar în măsura în care puteau, căutau să-i domolească pe liberalii care puseseră pe tapet eronatul numerus clausus, pe legionarii anarhiști sau pe sfătuitorii întunecați ai lui Carol al II-lea și Ion Antonescu. Am citit foarte recent un articol în Magazin istoric despre episcopul Bucovinei, care l-a făcut pe Antonescu să renunțe la trimiterea vagoanelor morții spre Moghilev. Acest articol este scris de către un evreu recunoscător, care trăiește în Israel. Din JURNALUL lui Mihail Sebastian lipsește totuși, într-un mod supărător, perspectiva salvării, acest îngust coridor fiind datorat și politicienilor noștri din 1942-1944, care nu l-au lăsat pe Hitler să facă ce voia în această parte a Europei. Sebastian insinuează, și asta nu pot să i-o iert, că la bombardarea Bucureștiului de către nemți, la sf. lui august 1944 ei voiau să producă un holocaust al tuturor evreilor rămași în Europa (sic!). Parcă nu mureau și romani... Adică, în concluzie, degeaba se luptaseră cei de la conducerea Romaniei ca Hitler să nu-i extermine pe evrei, că de fapt Hitler doar tergiversa momentul, la care s-ar fi azvarlit la lupii și Ion Antonescu, regele Mihai etc.