| = o lucrare competentă și completă | Amelia Mociulschi [07.Feb.10 17:42] |
O analiză profundă, serioasă, solid argumentată a celor două coordonate importante ale imaginarului identitar din opera Ionesciană:imaginile mamei și tatălui în multiplele lor metamorfoze structurale. O lucrare ce aduce valențe noi interpretative, originale ca viziune. Citind acest articol te îmbogățești cultural și dorești să reiei contactul cu lucrările marelui dramaturg. | |
| = Despre amintirea ori spectrul tatălui lui Eugen / Jan | Dragoș Vișan [08.Feb.10 15:15] |
| Carmen, din cele consultate de tine, sunt reale acuzele la adresa tatălui său oltean: ",,Jean: [...] Atunci când politica a făcut din mine un paria — acea urâtă politică din țara ta — și tu m-ai făcut un paria pentru tine. Nu ai rezistat nici la aprobarea, nici la dezaprobarea societății. A societății tale. Însă, după cum ai văzut, eu am învins. Fiindcă am avut șansa și curajul de-a nu te asculta. Nu s-ar putea spune că tu nu ai reușit în întunecimi. Ai fost favoritul francmasonilor, al democraților, al stângii, al dreptei, al guvernărilor naziste, al Gărzii de Fier, apoi al regimului comunist.”? Acest studiu critic poate relansa problematizarea Martei Petreu, din cartea "Ionesco în țara tatălui". Complexul oedipian de care suferea mai ales la Paris Eugen Ionescu nu a fost exagerat oare de el? Din numerele "Magazinului istoric" (din octombrie, noiembrie 2009) reiese că statul R.S.R., regimul ceaușist a vrut foarte mult ca Eugen Ionescu să revină-n patria formării sale intelectuale. Chiar Radu Beligan ori alți oameni de cultură au intermediat pentru acest lucru. E. Ionescu n-a vrut să fie folosit, dejucând imediat strategia Securitătii. Credea că-l omoară de se-ntoarce doar o singură dată "în țara tatălui". Să fi fost spectrul sau amintirea tatălui său atat de cutremurătoare pentru fiu? | |
| = Amelia... | Carmen Duvalma [11.Feb.10 19:28] |
| Mulțumesc pentru trecere și aprecieri.Receptivitatea ta e impresionantă, dacă ai simțit că trebuie să recitești piesele lui Eugen Ionescu. | |
| = Re: Spectrul tatălui... | Carmen Duvalma [11.Feb.10 19:53] |
| Dragoș, nimeni nu poate ști cât este realitate și cât ficțiune în piesele ionesciene. Sigur că a exagerat, însă când este vorba de un complex oedipian, toți exagerăm. Și dacă nu ar fi fost acel spectru malefic, bântuindu-i destinul, oare s-ar mai fi născut dramaturgia sa originală, care l-a proiectat în eternitate? | |
| = alt semn de carte | Dragoș Vișan [13.Feb.10 13:58] |
| O sa-ti aduc cele trei numere (oct., nov., dec. 2009) din "Magazin istoric". A propos, vreau sa discutam! Eugen Ionescu - ce subiect fascinant..., chiar daca a fost filat la Paris printre altii, de catre multi oameni de cultura (Ov.S. Crohmalniceanu, Vladimir Streinu, Virgil Tanase etc.); nu si de Ion Caraion, care nu accepta astfel de servicii. N-ar fi periclitat viata transfugilor sau a exilatilor din Occident, in eventualitatea vizitarii tarii natale. Eugen Ionescu a fost constant un dizident redutabil din diaspora, avand o atitudine distanta si lansand prin 1970 un adevarat rechizitoriu in fata regimului comunist din Romania, care nu-l lasa pe Paul Goma sa plece. E. Ionescu n-a facut deloc jocurile Monicai Lovinescu, Virgil Ionescu, lui Coja ori ale legionarilor din Apus. | |