| = "m-am îndrăgostit de gara himerică " | Alexandru Gheție [03.Feb.10 20:31] |
| se creează aici o atmosferă gri, cu inimi nebune tăvălindu-se, cu sicrie trăgând oameni, umbre cu barbă... și aici, în acest spațiu - gara himerică- , locul de unde cinva pleacă mereu (unde, rămâne de văzut), "timpul părea să-și scoată singur /lejeriile putrezite"... E ca un punct nostalgic, un univers în sine de care ne atașăm, apoi, noi înșine călători, stăm să numărăm "fecioarele/...asemenea unor altare de câmp". Este pesemne un poem al plecărilor, al trecerii către un dincolo necunoscut, un poem cu imagini deosebite. numai bine, alex | |
| = alexandru | Paul Gorban [04.Feb.10 01:36] |
| alexandru multumesc pentru vizita si semnul last pe text. prieteneste pg | |
| = Frumoase gări și trenuri. | viorel gongu [04.Feb.10 22:55] |
| Poate că sunt subiectiv dar univrsurile statornice în care sufletul își caută casa alături de fecioarele care trec dezvelite prin fața trenurilor vechi de plumb mi-ai plăct foarte mult. Spun subiectiv pentrucă eu m-am născut între trenuri. Am și scris un interviu cu un vagon de clasa a3-a ce era dus la casare. | |