| = mi-era dor de ei | Iakab Cornelia Claudia [01.Feb.10 15:42] |
| chiar in spatiul umorului, care e in spatiul azilului, care e intr-un oras, se introduce incet olimpul, Persefona vine sa evalueze umbrele: "De ce să ne evalueze? Ne cumpără cineva? Spuse Vasile gemând și masându-și fruntea. " insa numai serghei e cel care vede in toate si un altceva, doctorita pe numele ei Cora e simpatizata din prima. o oarecare molesire a personajelor, nostalgii demascate de muzica... | |
| + Carmen, am așteptat... | Emil Iliescu [01.Feb.10 16:36] |
| Carmen, am așteptat ca cele două personaje să facă "vechime" aici, pe site. Acum pot spune cu mâna pe inimă că, dacă toți bătrânii ar fi contaminați cu acest comic de limbaj al eroilor tăi, nimeni n-ar mai muri trist pe lume! Un azil în care Serghei și Vasile se tachinează mai abitir decât Tache, Ianke și Cadâr. Personajele tale au limbă viperină, știu să servească la minut replici caustico-spumoase : - "Deci, era o ușă pentru oameni normali, morți, nu oameni anormali, vii! - "A plecat la București, s-a făcut parlamentar, doar nu era să iasă omul la pensie c-o biată soldă de doctor!" - "Vasile, ia mâna de pe față și închide gura, c-o să-ți pierzi proteza!" Într-un tărâm al umbrelor, azilul, cei doi eroi ai tăi par vii, plini de forță epică, au demnitatea de a râde de viață și de chichițele ei tot mai diverse și apăsătoare la bătrânețe. Iar prezența angelică a noii doctorițe nu face altceva decât să le amintească tragic de dulcea pasăre a tinereții... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = bună dimineața, domnule serghei | Alexandru Gheție [01.Feb.10 22:38] |
| am văzut scena - o încăpere sumbră de azil - am văzut actorii, le-am simțit gesturile, mimica, am pufnit în râs la replici, la jocuri de cuvinte, am visat-o pe frumoasa doctoriță - "mortală" - iar secvența asta e criminală: -" Nu te foi, că mă zdruncini și la fiecare zdruncinătură, îmi plesnește tărtăcuța, de-mi vine să mor!...Spuse Vasile. - Și mie îmi vine să trăiesc, da’ cui îi pasă?! Și nu te-am pus eu s-o dai în bară aseară… - Nu era bară, ci un toc de ușă…uite, am și-un cucui… vezi? - Nu văd, e chioară lumina asta… - Da’ ziarul, cum îl citești?! - Pe de rost, că-i de săptămâna trecută… - Am intrat cam tare în tocul ușii ăleia…la ce-or fi pus-o în calea mea, nu știu! Spuse Vasile, pipăindu-și cu grijă. - Presupun că era o ușă pentru oameni normali… - Care oameni normali, că era ușa de la morgă?! Acum mi-am amintit! - Deci, era o ușă pentru oameni normali morți, nu oameni anormali vii!" numai bine, alex | |
| = life will come | Doru Emanuel Iconar [01.Feb.10 23:04] |
Eu ce să mai spun după atâtea comuri elaborate? Doar că nu am fost dezamăgit și mi-am început minivacanța zâmbind. Cea mai bună terapie pentru eliminarea oboselii și atacarea cu succes a cotidianului atât de ruginit deja. Aveți simțul punerii în scenă. Zău că mi-ar place să realizez un film după textele dumneavoastră. Doruleț | |
| = Cornelia, Emil, Alex, Dorulet, multumiri | Atropa Belladona [02.Feb.10 08:44] |
| Cornelia, Emil, Alex, Dorulet, va multumesc mult pentru lectura, comentarii, steluta, sper ca Serghei sa va surprinda si de-acum incolo, caci lumea aceasta a umbrelor e pe cale sa se intoarca nitel cu susu-n jos... Ma bucur enorm ca acest experiment al meu e urmarit indeaproape de cititori ( si, mai ales, autori) de calibrul vostru! onorata si recunoscatoare, eu | |
| = atropa belladona | Nache Mamier Angela [02.Feb.10 11:59] |
| admir la fiecare lectura o maestra a dialogului,o portrestista care presara între rânduri o simpatie si un atasament reale fata de personajele creionate cu mult umor,bonomie si talent prefer aceste texte de proza serioasa si mai putin poemele "umoristice" care mi se par o risipire de sine,caci nu înteleg prea bine destinatia lor sunt probabil "ocazionale" pentru un scurt moment de râs sanatos(?) | |
| = Doamna Angela, multumiri | Atropa Belladona [02.Feb.10 12:36] |
| Stimata Doamna a Poeziei, onorata de rabdarea cu care va aplecati asupra umilelor mele incercari, drept pentru care va multumesc MULT si va astept de cate ori simtiti nevoia unui zambet, pe care sper sa vi-l pot darui... Cu prietenie, carmen | |