| = te felicit pentru acest poem | Cristina Rusu [31.Jan.10 17:00] |
| cînd vine primăvara natura se trezește la viață și la tine cîntul ciocîrliei înseninează totul în jur. foarte frumos acest poem. planurile bine aspectate. trunchiul este bătrîn dar nu trist, după iarna geroasă o păsărică a poposit pe un ram și cîntă soarele. putem face o paralelă între cîntul unei ciocîrlii și sufletul omului, chiar dacă fizic omul este îmbătrînit,obosit, sufletul lui tresare și se înalță cînd ascultă trilurile păsărilor. chiar și un căntec face ca totul să învie. poți să zbori și fără să îți folosești picioarele care au slăbit cu trecerea timpului, poți să vezi primăvara chiar dacă ochii au slăbit atăt de tare încît abia disting ce este în jur, și poți să ai inima plină de fericire chiar dacă știi că următoarea clipă poate să nu mai vină... bia | |
| = poți să alergi | Cristina Rusu [31.Jan.10 17:09] |
| asta am vrut să scriu să alergi chiar dacă picioarele nu mai sînt puternice. am rezonat cu zborul ciocărliei tale și citind poemul tău mi-am imaginat un cîmp frumos și un copac bătrîn ce delimitează două parcele. | |
| = Variantă | Florentina-Loredana Dănilă [31.Jan.10 20:12] |
| Cristina, mulțumesc. Frumos și la obiect comentariul, așa cum ne-ai obișnuit. Nu prea sunt împăcată cu silaba în plus din primul vers. Chiar dacă forma fixă este cea mai puțin importantă, eu am făcut o fixație pentru ea. Mă mai abat uneori cu câte o silabă...în plus sau în minus. Uite, acum mi-a venit o idee: privighetoarea - bătrânul trunchi de copac întinerește Habar n-am, însă, dacă privighetoarea este kigo sau când cântă aceasta. Pe vremea când locuiam la țară, mă mulțumeam doar să ascult păsările, fără să-mi pun întrebări. Acum, între betoane, mă cântă doar...cucii:) | |
| = nu e haiku | Cezar Cătălin Viziniuck [31.Jan.10 23:44] |
| Ca poezie e reușită, dar ca haiku, nu. Primul vers are 6 silabe ceea ce deja îl scoate din această categorie Haiku are un format de 5-7-5. Cezar | |
| = lasă totul așa | Cristina Rusu [31.Jan.10 20:52] |
| nu schimba un poem bun că nu are rost. primul vers este frumos așa. nu te crampona de o silabă. ai trei cuvinte în primul vers și sînt bine așezate. să pui numai un singur cuvînt nu mai merge și nu are continuitate. de obicei cuvintele care au cinci silabe se pun la sfîrșitul poemului ca o concluzie între cele două planuri. ar trebui să schimbi totul și nu văd rostul. ai scris un poem bun lasă-l așa cum este. nu îi strica frumusețea. bia | |
| = Vine, vine primăvara! Vine, vine... mașina cu pâine! | Ioan Jorz [31.Jan.10 21:42] |
| Dincolo de aprehensiunea mea față de haiku-ul scris în altă limbă decât cea japoneză, dacă tot ne încărcăm de ridicol și mimetic, de ce să nu analizăm acest tristih, cu toată rigoarea critică de care suntem capabili? Există un "kigo" - chiar dacă aproximează anotimpurile, pentru că anotimpurile pe care le sugerează ciocârlia, sunt toamna (plecarea) și primăvara (sosirea) nu înseamnă mare lucru! Așa cum și anticipații muguri - pe crengile "bătrânul trunchi de copac" - consacră un echivoc, ilogic! Trunchiurile de copac nu înmuguresc! Cel mult - putrezesc (sau sunt, deja, putrezite) când vine ciocârlia. În rest, sentimentul de împrimăvărare, banalizat printr-o simplă reducție la înmugurirea unui trunchi de copac, se aneantizează, odată cu volatilizarea aerului din oasele păsării (Alaudidae) simbol! Floricele pe câmpii... Sănătate, Loredana! Ioan J | |
| = Ups! | Florentina-Loredana Dănilă [31.Jan.10 22:36] |
| Cristina, așa îl las. Am încredere în părerea ta. Ioan, lăsând la o parte „aprehensiunea” mea față de termeni folosiți aiurea-n tramvai (vezi DEX aprehensiune = teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol; chiar așa, ți-e teamă de haikuul meu? Stai liniștit, că nu dau cu el după tine! Și dacă dau, sigur nu ți-o sparge capul:), așa, cum ziceam, lăsând la o parte aia și ailaltă, de unde-ai scos, bre, mugurii ăia? Eu „zicesem” (asta tot pentru zgârierea urechilor, dacă mai era nevoie) că bătrânul trunchi de copac întinerește. Când spui despre un om că parcă a-ntinerit, afirmi în mod necesar că i-a crescut părul din chelie? Îți respect, totuși, opinia și-n orice caz, te rog să mai treci.. M-a amuzat teribill umorul tău (involuntar, presupun). Cu aprehensiune, :) | |
| = Cezar | Florentina-Loredana Dănilă [01.Feb.10 08:55] |
| După cum se poate observa din răspunsul meu către Cristina Rusu, și eu țin la forma fixă. Însă nu asta face un haiku. Sunt alte rigori, mai importante chiar. De altfel, în lumea liricii nipone, există discuții și controverse privind forma liberă sau fixă. Astfel că se acceptă și până la 19 silabe, în loc de 17. Îți mulțumesc pentru vizită și opinie. | |
| = o fi ori n-o fi... | Cezar Cătălin Viziniuck [01.Feb.10 15:19] |
| Mulțumesc și eu de informație, dar eu pe un alt site am postat un "haiku" în forma 5-5-7 și am fost criticat de unii care postează și aici și din câte am înțeles sunt foarte buni cunoscă tori ai acestui gen de poezie și în schimb țin foarte mult la formă, iar acest lucru m-a făcut să cred că așa se merge; ne punem ochelari ca și la cai și privim doar înainte. Limba japoneză fiind silabică și având chiar și căte 10 alternative la un cuvânt, le vine foarte ușor să se încadreze în 17 silabe, pe când în limba română e mai greu să te limitezi, dar e greu și pentru unii ce țin la formă, dar nimic nu e oficial așa că eu rămân la părerea mea, deși, recunosc, e cam învechită, dar dacă e așa cum spui, atunci, e ok. Multă baftă, Cezar | |
| = ciocârlia e kigo | Maria Tirenescu [01.Feb.10 09:39] |
| Florentina, lasă poemul așa cum l-ai postat. Și eu spun că e reușit, chiar dacă eu cred că ciocârlia e kigo de vară. A fost tema unei etape la kukai. Dar, așa cum bine ai spus mai sus, a întineri nu înseamnă neapărat ca evenimentele să se producă în ordine inversă. Cu prietenie, Maria | |
| = Maria | Florentina-Loredana Dănilă [01.Feb.10 13:23] |
| Mulțumesc, Maria. Cred că voi consulta și eu listele acelea cu kigo. Aici, e drept că poate fi un haiku de primavară sau de vară, dar în eventualitatea încadrării lui, va trebui să știu exact. Mă bucură aprecierea ta. Să ne mai citim! | |
| = Ciocârlia | Magdalena Dale [01.Feb.10 14:45] |
| Loredana, Este un haiku reușit. Nu te crampona de numărul de silabe, ele pot să meargă până la 19 și în afară de asta în străinătate se scrie foarte mult haiku eludând forma fixă și concentrându-se mai mult pe regulile estetice ale haiku-ului. În ceea ce privește ciocârlia, eu știu că este kigo de primăvară conform tabelului poetului japonez Kenchi Yamamoto tradus de Kris Young Kondo și William J. Higginson, care sunt nume de referință în lirica de inspirație niponă. Link-ul de mai jos este cel de care vorbeam care conține cinci sute de cuvinte cu referință sezonală și eu cred că este unul dintre cele mai importante fiind foarte bine structurat pe anotimpuri și cuvintele specifice lor. Magdalena Dale http://renku.home.att.net/500ESWd.html#NEW%20YEAR | |
| = Răspunsuri | Florentina-Loredana Dănilă [01.Feb.10 16:55] |
| Adelina, mulțumesc. Abia acum am văzut comentariul tău din off-topic. Pentru a evita pe viitor astfel de situații (să nu-ți apară vizibile comentariile), e bine să îți expui părerea în mai mult de un cuvânt. Să nu mă înțelegi greșit, pentru mine este suficient și acel „sublim”, însă regulamentul site-ului presupune altcumva, iar editorii țin seama. Ți-am spus acestea, constatând că ești relativ nouă pe site și am presupus că nu ești încă familiarizată cu el. Dacă am greșit, îmi cer scuze. Cezar, eu nu susțin nimic referitor la formă. Sincer, dacă îmi transmite emoție, și o mai face și într-un mod cât mai literar, pentru mine este suficient. Am asistat însă la multe discuții pe tema aceasta, astfel încât nu știu sigur pe cine ar trebui să credem. În fiecare dintre opinii, există o urmă de adevăr. Ai grijă la criticile de care ții cont! Pe acest site, de exemplu, poți avea încredere în câțiva oameni care studiază de mai multă vreme haikuul (deci fac mai mult decât să scrie, ca mine și ca tine). Îți pot recomanda cu încredere pe Magdalena Dale, Cristina Rusu, Maria Tirenescu, Dan Norea. Magda, îți mulțumesc mult pentru încurajare și pentru link. Chiar mă voi strădui să consult lista. În felul acesta, poate-mi mai exersez și engleza. Toate cele bune tuturor! | |
| = Cum întinerește un bătrân trunchi de copac | Ioan Jorz [01.Feb.10 17:59] |
| Florentina-Loredana - "Oops!... I did it again"! Așa e, observația ta este corectă și asigurarea că nu-mi vei da cu haiku-ul în cap (dacă nu mi-ai dat, deja) chiar că-mi înlătură orice urmă de aprehensiune. Mi-a jucat lexicul feste. Scuze! Revenind la mugurii aceia - "anticipații muguri" - ca să mă auto-citez, mie asta mi s-a sugerat prin întinerirea bătrânului trunchi de copac. Altfel cum poate întineri un trunchi de copac?! Se-apucă de fumat și de ascultat muzică hip-hop, dance? Agață ciocârlii pe coclauri, chiulește de la școală, scrie poezie emo? Este vorba, totuși, de un trunchi de copac, nu de un copac întreg, chiar dacă are și el un ram, acolo - pe post de stativ pentru ciocârlii. Unui bătrân trunchi de copac i-ar trebui, mai degrabă, o ciocănitoare, nu o ciocârlie. Nu crezi? Nu pot spune că nu mi-a plăcut acest tristih. E valoros. Unul dintre cele mai realizate, din cât am citit eu pe-aici. Mă deranjează doar chestia asta cu haiku. Cu amiciție, Ioan J | |
| = Da | Florentina-Loredana Dănilă [01.Feb.10 18:59] |
| Ioan, nu e cazul să te scuzi. Lexicul ne joacă feste tuturor din când în când. Eu sunt cap de listă. Cât despre întinerirea copacului, ce să spun? M-ai dat gata cu agățatul ciocârliilor pe coclauri, fumatul și alte chestii zgubilitice:) Ai dreptate; cu mugurii vreau să zic. Chiar dacă eu folosisem termenul în sens oarecum metaforic. Dar aici pot fi acuzată (pe bună dreptate) că ce caută metafora în haiku. În ce mă privește, mă străduiesc (fără a avea succes întotdeauna) să nu deranjez pe nimeni cu nimic. Astfel că, dacă te deranjează chestia asta cu haiku, propun să nu-i mai spunem haiku. Dar să nu te aștepți ca eu să nu mai scriu tristihuri cu pretenții de haiku:) Tot cu amiciție, FL | |