Comentariile membrilor:

 =  "mai pudrez și împart plăcinta cu mere"
Alexandru Gheție
[30.Jan.10 01:47]
interesantă metafora pânzei de păianjăn a realității, undeva dincolo de vise, poezie, liniște... și iată cum realitatea, rutina, grija intră în poezie, dar fără să-i taie venele, ci creând-o.
numai bine,
alex

 =  alexandru ghetie-analist
Nache Mamier Angela
[30.Jan.10 12:38]
comentariul dvs. surprinde cotidianul gri si nevoia vitala de poezie ,pentru a putea evada din acest cenusiu univers ordinar
merci (cu "complicitate" colegiala ANM-fosta studenta la aceeasi facultate ca dvs.)

+ Angela, ai surprins...
Emil Iliescu
[30.Jan.10 12:50]
Angela, ai surprins profund realist și, totuși, liric, interiorul domestic atât de împărțit în griji zilnice al femeii. Ai dreptate, în fuga cotidianului tern prin viețile noastre nu mai avem timp de visare sau de scris versuri.
Rămâne "murmurul câtor vii nostalgii". Fiindcă existența voastră, a celor care dați lumină, miros și sens vieții noastre, se împarte uneori caduc, dar necesar, între arderi interioare care pentru noi, bărbații, poate nu au niciun sens :
- "vase meniuri crosuri prin piață
printre alți grijulii..."
- "dâre drumuri
până la frigiderul mătăhălos
spre balena rufelor nesățioasă
cu mâini umede trup de aburi
mirosind eroic a supe și dulci zarzavaturi
trăgând în piept aerul patetic
al răbdării..."
Visați uneori reveria pe care un fotoliu bătrân ți-o impregnează în trupul obosit și sufletul ce tânjește după "raftul bibliotecii". Dar acel fotoliu este ocupat de noi, cei avizi de novitálele ce stârnesc cerneala ziarelor de cancan sau sport...
Atunci vă întoarceți în matca voastră maternă și mângâiați "frunțile calde-ale
fiilor" sau foitajul unei plăcinte cu mere. Și visați mereu la clipa când veți redobândi înțelepciunea primordială și esențele extraterestre, pe care numai litera cărții citite ți le poate dărui ca pe un regal existențial.
Cu prietenie, Emil Iliescu

PS. - Scuză-mă pentru "disecția" textului tău, dar mi-a făcut plăcere să mă întorc la anii studenției când făceam acest lucru alături de distinșii mei profesori Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Paul Cornea, Dumitru Micu...

 =  emil iliescu-finete
Nache Mamier Angela
[30.Jan.10 13:04]
stimate emil iliescu,
nu ma asteptam la aceasta steluta si o apreciez cu atât mai mult ca îmi parvine din partea unui autor care a trecut prin mâinile atâtor profesori ilustri care ne-au marcat existenta
suntem deci colegi ! ce placere si ce coincidenta simpatica!
ati surprins sensul nobil pe care îl acord rolului femeii în general si autoironia (pe care
mi-o aplic )pentru a masca durerea creatorului care si-ar dedica viata întreaga scrisului -chiar mai multe vieti care sunt at^t necesare pentru a ajunge la Adevarul universal-
tin sa va multumesc ,caci uneori îmi spun ca ramân pe acest "site" pentru oameni ca dvs ,cu bun simt si altruist
creator=umanism(este cazul dvs.)

 =  arta poetica
Dana Stefan
[30.Jan.10 17:24]
un poem intre doua spatii si notele lasate de domnul Iliescu puncteaza bine aici. un domestic, aparent al cotidianului insa in fond o profesiune de credinta si universul tacerii, unde liricul e libertate asumata de dincolo de hotar..
si da, ce m-a impresionat si pe mine este inepuizabila resursa a Femeii careia ii este suficient un singur click, o singura clipa cat sa-si pune esarfa (metaforic) si iar si iar sa se decoreze. se intampla asa atunci cand Femeia e inzestrata cu har: arta poetica, indiferent de gen.

Linea

 =  Nache Mamier Angela
Ottilia Ardeleanu
[30.Jan.10 18:07]
Un trup de aburi, de fapt o locomotivă care trage după sine toate ale vieții. Numai femeia știe cît “combustibil” arde pentru a duce lucrurile pînă la capăt și într-un mod exemplar. De unde are ea energia necesară? Cît timp sacrifică? Îi mai rămîne timp și pentru propriile plăceri?
Poeta încearcă să explice o parte dintre răspunsuri, în aceste versuri.
Mai mult decît frumos.

Ottilia Ardeleanu

 =  dana stefan-zodia melancoliei
Nache Mamier Angela
[30.Jan.10 18:09]
dana îti multumesc pentru viziunea ta sensibila si pertinenta
te simt în acelasi spirit cu mine,amândoua suntem sub vraja scrisului ,sub semnul melancoliei,avem nevoie de scris ,de dialog si nu suntem deloc infatuate,sigure de sine
personal sunt mereu în miscare ,nemultumita de mine,de criza de timp, de aceasta alergatura fara noima
desigur ca este o "arta" de a-si trai viata ca o cursa de slalom pentru a ajunge cât mai repede în fata biroului meditând la "arta poetica" (scrisul devenit o necesitate care da sens plenar vietii)

 =  ottilia ardeleanu-comentator vanilat
Nache Mamier Angela
[30.Jan.10 18:15]
draga ottilia,
observ ca de câtva timp prezenta ta pe site est mai mult decât "bénéfique"
se simte impulsul de a face bine "autour de soi" de a nu rani de a citi cu adevarat "si attentivement" ,poemele bune ori rele
analiza ta este mereu atenta,cu "punctul pe I" si te asigur ca orice creator se simte onorat ,când lectura poemelor sale atinge sensibilitatea lectorilor (mai ales când acestia scriu...)
ai dreptate ,conditia femeii este o constanta a interogatiilor pe care mi le pun (chiar si în poezie)
pare simplu ,dar mi-a trebuit curaj sa adaug "placinta cu mere" în acest poem

 =  plăcinta cu miere...
Teodor Dume
[30.Jan.10 19:10]
un titlu deosebit

și un text care merită atenție. esențialul a fost punctat de către emil iliescu și dana ștefan, așa că nu-mi rămâne decât să mulțumesc autoarei pentru șansa oferită de a citi un poem bun.

succes!

și multă stimă
același,
teodor dume,

 =  teodor dume-numai miere
Nache Mamier Angela
[30.Jan.10 20:17]
teodor,l'ami fidèle,ai surprins destul de bine juxtapunerea vietii ordinare peste cea a "creatiei" ca evadare din tiparele strâmte ale vietii
textul meu nu e "exclusiv "feminin ,ma adresez Creatorului de orice sex,în sensul larg al termenului
daca ati putut aprecia "placinta mea cu mere" este pentru ca sunteti probabil ca si mine împotriva unui fals modernism fortat si chinuit si mai ales pentru ca o simplitate literara particulara va caracterizeaza

 =  ...
Ioana Geacăr
[02.Feb.10 22:28]
Imi place poezia - jurnal! Cred că ai putea scrie mai des astfel, simplu, fără să apelezi la metafore! Poetică aici e sinceritatea, fără dantele: "mai pudrez și împart plăcinta cu mere
mai umplu plase mai semnez o condică
mai visez că voi scrie că voi citi
să-mi recapăt puterile-mi
extraterestre ! "

 =  ioana geacar-directa
Nache Mamier Angela
[02.Feb.10 22:32]
dialogul cu tine este mereu instructiv ,direct si fara fasoane
uneori simt nevoia de a scrie ca în acest poem si altadata "ascult " o voce interioara mai cântata,care ma defuleaza de cine stie ce tensiuni
sunt sincera în ambele cazuri
poemele "cântate" se scriu mai usor decât cele "cotidieniste"
merci de trecere

+ scenografii atemporale
Marina Nicolaev
[02.Feb.10 23:00]
Universul casnic atemporal al lucrurilor ce-și ascut dorințele pudrate în noi învie de câte ori deschidem cărțile nostalgiei la capitole îndepărtate. Există întotdeauna dincolo de atitudinea lirică a scenografiei propuse de Angela Nache Mamier, o forță motrice ce-și deschide sertarele lungi cronofage și împarte lumea în așa cum a fost și iluzie. Și acesta e doar unul din ingredientele poemului de calitate.

+ ...
Ioana Geacăr
[02.Feb.10 23:17]
am uitat, scuze, m-am luat cu vorba ...:D

 =  Invazia poeziei în cotidian
Călin Sămărghițan
[03.Feb.10 08:22]
Mulți scriu invers, adică invazia se produce viceversa, poezia trezindu-se asaltată exasperant de platul cotidian. Nu este cazul aici, unde asaltul liric și ochiul reflex al artistului vin să răstoarne o percepție îndeobște încetățenită. Obiectele casnice sunt fantasmagoric transfigurate într-un un ”mătăhălos”, într-o ”balenă nesățioasă”, cu un ”miros eroic”, toate conducând (surprinzător dealtfel) spre un ”trup de abur” anunțat încă din titlu. Sunt amănuntele care marchează invazia poeziei în cotidian, afluxul producându-se, după mine, la: ”trăgând în piept aerul patetic/ al răbdării”.

Într-adevăr este o poezie de o ușor altă factură a autoarei, o renunțare la ”dantelă”, așa cum bine remarca criticul Ioana Geacăr mai sus. Mă bucură remarcările și-mi las și eu iscălitura aici.

 =  marina nicolaev +ioana geacar-scortisoara
Nache Mamier Angela
[03.Feb.10 08:22]
marina,ioana
nu ma asteptam deloc la aceste stele suplimentare ,deci este o surpriza agreabila pentru care va multumesc
cum sunteti doua poete moderne ,care au nespus de multe exigente fata de sine si mai ales fata de scris ,va asigur ca am înteles mesajul:va place placinta cu mere!
deci în viitorul poem,va promit va voi da reteta,"SCORTISOARELOR "!(v-am botezat!)

 =  vestalele
calota rodica
[03.Feb.10 08:44]
'Mai pun degetele pe fruntile calde-ale/fiilor"-acesta este poemul apodictic al vietii(scuze pt. materialul lemnos al termenului!}, arta femeii de a transforma povara in recompensa(divina);ce ar insemna retragerea intr-o creatie sintetica,fie ea de lux,in timp ce aceea "first hand",cea a Creatorului(fiii) ar fi abandonata?"Placinta cu mere" este binevenita,cred ca si Dumnezeu agreeaza ofranda,cu o conditie:marul sa nu fie cel interzis!Cum materia prima ii apartine Lui,ti-ai indeplinit datoria,plamadind aluatul,"impartindu-l" semenilor si mai ales,marca autoarei,"pudrandu-l" cu lirism genuin.

 =  calin samarghitan-idealist
Nache Mamier Angela
[03.Feb.10 08:40]
poate e vina mea publicând versuri lirice extreme pe agonia si mai putin aceasta poezie cotidienista(care nu exclude lirismul pur) si care de fapt este preponderenta în cartile mele ,mai ales la debut
în 1980 acest gen de scris ne situa printre temerari(cenaclul 19 etc...),experimentatori...
apreciez interventia ta calin samarghitan ,pentru ca veniti destul de rar pe site-ul,unde odinioara am fost obisnuiti cu interventiile tale serioase si argumentate cu brio
ma bucur sa va vad pe terenul unor idealuri comune
vive la poésie et ses doux rêveurs!

 =  starea de revelare
iarina copuzaru
[03.Feb.10 09:51]
Deși versurile se-acoperă cu exteriorul - survenirea cotidianului -, esența apropie dezvăluirea de sine, cu(prinderea) arderilor și-a adevărului cu această rostire (ce eliberează). Poeta știe să transforme tiparele strîmte în depărtări și înalturi, cîtă vreme în gîndire se caută autenticitatea. Poezia îmi place și datorită faptului că are-n ea spații de muzică - o sonoritate expresivă ce rămîne după ce cuvintele se termină.

 =  calota rodica-critica fina
Nache Mamier Angela
[03.Feb.10 10:46]
bonjour rodica,
e prima oara când va vad pe acest site si analiza minutioasa a sensurilor profunde ale poemului meu(care unele mi-au scapat !) denota o analista serioasa cu care orice autor prefera sa fie confruntat
o sa-mi gasesc timp sa va citesc si eu draga poeta
promis ,juré!

 =  iarina copuzaru-plutitoare
Nache Mamier Angela
[03.Feb.10 10:48]
iarina ,e adevarat ca viata,corvezile zilnice,"ofrandele" culinare toate acestea sunt atât de aproape ca nici nu le vedem bogatia de sensuri
ca si tine sunt "plutitoare" si încerc sa înfrumusetez prin poezie tot ce e corvoada la prima vedere
merci pentru inetrpretarea generoasa

 =  s-a schimbat ceva?
Melania V. Ducar
[05.Feb.10 16:52]
imi amintesc cu drag ca am citit aceasta poezie cu ceva timp in urma si am remarca-o ca fiind una foarte buna! Azi mi se pare ca partea de inceput a fost schimbata?! sau a cam pierdut din cursivitate?!
Cu stima, Melania V.

 =  melania v ducar-raspuns
Nache Mamier Angela
[06.Feb.10 09:44]
draga melania,
unele din poemele mele contin asemenea aluzii"culinare" ,o forma de autoironie simpatica ,la adresa "femininei" ce sunt
în acest poem nu urmaresc forma ci continutul ,de aceea continutul este discursiv,în vers"liber"
ma bucura trecerea ta ,mai ales ca eu sunt(la origine) din brasov
cu bine si poate pe curând

 =  realista.
sorina petrescu
[06.Feb.10 10:37]
realista redarea vietii de zi cu zi si modul in care femeia pune pe primul loc rezolvarea problemelor cotidiene si mai apoi pe sine.

 =  sorina petrescu-hallo
Nache Mamier Angela
[06.Feb.10 19:00]
stimata sorina,
îti multumesc pentru observatiile tale juste.
merci de trecerea "prin iluziile mele pierdute"

 =  robert AGAPE- reveniti !
Nache Mamier Angela
[09.Feb.10 08:26]
scriu pe pagina mea caci robert agape a publicat textul "prima mea poezie pe agonia" (de buna credinta )si în scurt timp s-a retras ,fiind primit "prea bine".
eu tin sa îi transmit ceea ce vroiam sa devina un dialog fructuos cu acest scriitor :
"un text alternând stilul"ocazional" si un ars poetica care se detaseaza din ce în ce spre final.
tonul este ironic dar autorul are un farmec cert si talentul de a mentine un contact simpatic cu lectorii sai.
autorul vorbeste cu buna stiinta de"ingredientele poeziei",despre" starea diafana a poemului",despre "poezia nevrotica",despre o "lumina frumoasa multicolora".
ultimele zece rânduri concentreaza exigentele sale multiple fata de Creatie si se vede clar ca ne aflam în fata unui autor inteligent si competent care meritâ un salut generos de "bine ati venit" dar"lasati orice speranta"...

 =  incredibil de slab si incoerent.
Rodica Vasilescu
[09.Oct.12 17:25]
un poem slab, supraapreciat, care nu imi spune nimic, a carei prima jumatate cade in derizoriu intrucat toate acele enumeratii nu induc niciun sentiment. in sensul ca, nici nu contribuie la crearea vreunei imagini ( sunt efectiv aruncate anapoda ) dar nici nu ofera vreun crescendo.

mai mult decat atat, vocabularul autoarei pare atat de redus, incat te intrebi, ce fel de pictorial vrea sa tese folosindu-se de atatea imagini si expresii comune, afumate si plictisitoare, care nici macar luate in ansamblu nu stau in picioare.

nache pare a-si dori sa fie la moda, in poemul asta (poate in realitate nu-si doreste, dar poemul e scris atat de prost si partinitor la stilul modern incat asta e senzatia pe care o lasa). hop-top, niste rufe murdare, nostalgii, supe, fotolii, una doua metafore si iata poezia moderna. adica poezia extraterestra, asa cum si autoarea isi recapata puterile extraterestre la final (imagine atat de absurda, incat ma abtin sa spun mai mult).

am recitit textul si probabil, sunt un om fara suflet, lipsit de viziune si insensibil la scrierea celor ce-si deschid "cu adevarat sufletul", din moment ce nu pot fi de acord cu parerea antevorbitorilor mei, cam multi la numar de altfel.

pur si simplu este un text ratat, al carui loc este in atelier. daca era scris de un nou venit, de abia ar fi avut sansa sa intre in prima pagina.

poeziile sunt ca proiectele de finantare. degeaba ideea este grozava daca expunerea sufera.

 =  claudiu tosa-ego obraznic
Nache Mamier Angela
[20.Feb.10 19:33]
v-ati usurat?
sa va fie de bine!
cred ca aveti mult mai multe probleme ca mine ,ori poemul meu!
între invidie si ticalosie nu e o mare distanta
adevaratii scriitori SCRIU nu se ocupa de lovituri inculte si gratuite
va permiteti cinismul sa ne dati lectii la un numar cam mare de autori (care au analizat cu totul altfel acest poem)
eu nu îi cunosc ,nu i-am vazut în viata mea,ce interes ar avea sa ma aprecieze?
dar un EGO obraznic are nevoie de victime
un asemenea ego nu duce la nimic ,decât la o literatura otravita si inutila
ma îngrijorati
cu cea mai mare seninatate...
cum se pare ca scrisul meu nu va convine ,nu mai treceti pe pagina mea,si ocupati-va de "geniul dvs.neînteles"
va doresc ca si mine 3 stele "nemeritate"pe vreun text...

 =  raspuns
Rodica Vasilescu
[09.Oct.12 17:25]
stimata autoare,

te rog sa te rezumi la a fi obiectiva cand imi raspunzi iar expunerea frustrarilor de tip personal sa le pastrezi pentru eventualele sedinte de psihoterapie.
asa cum dumneata imi aduci la cunostinta ca intre invidie si ticalosie nu e o prea mare distanta, la fel te informez si eu ca intre semidoct si diletant e o linie teribil de transparenta.

faptul ca ma faci cinic nu denota doar obraznicie din partea ta, ci si ignoranta.
caci, atributul de "CINIC", pe care mi-l servesti, cu atata patima, inseamna ignorarea moralei si a convenientelor sociale general acceptate.

ori, dreptul meu la o opinie (obiectiva si nepartinitoare) se inscrie in aceste norme general acceptate.

 =  ,,puterile-mi extraterestre''
Cătălin Al DOAMNEI
[23.Feb.10 04:30]
un text în care tehnica dicteului suprarealist face casă bună cu ,,plăcinta cu mere'' a cotidianului, chiar și cu ,,îndrăcitele tempouri''...

 =  catalin aldoamnei-exect
Nache Mamier Angela
[23.Feb.10 11:03]
în putine cuvinte ati surprins esentialul!
felicitari !
eu sunt o DOAMNA si am un fiu CATALIN care iubeste placintele

 =  semn...
Petruț Pârvescu
[24.Feb.10 10:58]
***
am citit cu placere, ma adaug si eu, atemporal, acestui demers poetic. felicitari!

remarc, printre altele> timpuri de scris versuri or fi-n
murmurul câtor vii nostalgii
îndrăcite tempouri....

 =  petrut pârvescu-hye
Nache Mamier Angela
[24.Feb.10 11:03]
stimate petrut pârvescu
niciodata nu e prea târziu pentru a se simti înteles si"vizitat"
e scopul acestor întâlniri curajoase pe net
cu aceeasi stima

 =  boris marian-numele
Nache Mamier Angela
[04.Mar.10 21:56]
amatorism si în comentariul dvs.!
nu ma mira si stiu si de unde va vine ideea...si mai ales de ce ...
câte nume aveti?
un "neamator"(deci "profesionist") ar trebui sa se decida cum se numeste...

 =  nache mamier angela
rechesan gheorghe
[05.Mar.10 00:13]
Critica veleitarismului pur...aplauze + 2 (cu a mea 3)opinii realiste, ce ma contează o opinie contra la masa adulatoare momită de vorbele fade, de expresii și imagini neconvingătoare?
Chére madam, parcă ați fi pe vremurile tulburi proletcultiste:" cine nu e cu mine e contra mea"!
Dar haideți să judecăm spumosul și merosul poem...

"timpuri de scris versuri or fi-n
murmurul câtor vii nostalgii
îndrăcite tempouri
vase meniuri crosuri prin piață"

Deci autoarea conchide din star că nu vremea de prozodit, e toamnă și trebuie să facă piața. adică să intre în tempo, cu viteză drăcească și-n crosuri (sau coșuri?)să purceadă la meniuri printre alți (veleitari) grijulii!
Versul următor este de o profunzime egalată doar de mărimea cratițelor eutherpinei bîlbîescu e un sumuum de redundantă și absconsă gîndire mamier-nacheist angelică:
"întâmplări fixe toarnă tipare strâmte
existenței rațiunii de-a fi"

Păi stimată mînuitoare de vocabule, fi-re-ar ea să fie de existență cum să fie altfel decît rațiune pentru a fi? Că de aia e existență ,"să fie" nu să croșeteze versuri
În dîldora patetică a rațiunii de afi muza fuge grațioasă între frigider și mașina de rufe, cu mîinile parfumate de ciorbă (poetică, firește metaforă)și năzuind în secret la biblioteca cu rețete de îndopat gînsacii cu imagini fade, ba mai face un efort suprauman, ca Rimbaud în Abisinia cînd negustorea carne neagră și pune repegior de o plăcintă freș cu ionatane glossy, pudrată fotogenic.
În final răsuflu ușurat căci aflu că indubitabil că poeta e extraterestră..altfel cum să facă piața, să spele rufe, să coacă plăcinte și să scrie versuri simultan.
Epuizat de atîta emfază și discurs la marginea poalelor jupînichii eutherpina, răsuflu ușurat...am reușit să termin cea mai proastă poezie evidențiată..sau invers..cea mai evidențiată poezie rău scrisă!

A bientot!

 =  rechesan-nul
Nache Mamier Angela
[05.Mar.10 10:45]
merci demolition man!
meschin comme il faut si ranchiunier
premiul 1 al meschinariei de tip machist

 =  rechesan-err
Nache Mamier Angela
[05.Mar.10 10:49]
se scrie chère madame !
nu e prima oara când ortografiati cu picioarele
doar sunteti un as al umorului de doi bani nu-i asa?!

 =  pe marginea ta
Anni- Lorei Mainka
[20.Mar.10 14:46]
intre aburi si rabdare, m-ati surprins deosebit de placut
ma voi intoarce, va cunosteam , dar acum nu va voi uita




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !